1. [DEX '09] ÎMBELȘUGAT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugat, -ă adj.] – V. îmbelșuga.
2. [MDA2] îmbelșugat, ~ă a [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 144/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbelșuga] 1 Care există din belșug Si: abundent, bogat, (reg; rar) îmbelșugător (1). 2 (Pex) Care are din abundență din cele necesare Si: abundent, bogat, îndestulat, (reg; rar) îmbelșugător (2).
3. [CADE] ÎMBELȘUGAT adj. În belșug, îndestulat, abundent.
4. [DLRLC] ÎMBELȘUGAT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență toate cele trebuincioase (v. îndestulat, abundent, bogat); care există, se află din belșug, din abundență. Recoltă îmbelșugată. Casă îmbelșugată. ▭ Agricultura socialistă eliberează țărănimea muncitoare de exploatare și-i deschide drum larg spre un trai îmbelșugat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. Pentru omul sovietic viața se face din ce în ce mai îmbelșugată, mai fericită. STANCU, U.R.S.S. 158. Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia și nesocotința omenească. BART, S. M. 46. – Variantă: îmbielșugat, -ă (SADOVEANU, D. P. 163) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] îmbelșugat a. abundant.
6. [Scriban] îmbelșugat, -ă adj. Abundant. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.
7. [DEX '09] ÎMBIELȘUGAT, -Ă adj. v. îmbelșugat.
8. [MDA2] bișugit a vz îmbelșugat
9. [MDA2] îmbielșugat, ~ă a vz îmbelșugat
10. [MDA2] îmbilșugat, ~ă a vz îmbelșugat
11. [DOOM 3] îmbelșugat adj. m., pl. îmbelșugați; f. îmbelșugată, pl. îmbelșugate
12. [DOOM 2] *îmbelșugat adj. m., pl. îmbelșugați; f. îmbelșugată, pl. îmbelșugate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL