1. [DEX '09] ÎMBIETOR, -OARE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor.
2. [MDA2] îmbietor, ~oare a [At: ODOBESCU, S. II, 244 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-e~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmbia + -tor] (Pfm) 1-2 Care îmbie (1, 7).
3. [DLRLC] ÎMBIETOR, -OARE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie, îndeamnă, poftește, invită; ademenitor, ispititor, atrăgător. Între aceste bucurii mijea, cu surîs îmbietor, chipul Eleonorei. VORNIC, P. 169. Ideea revoluției, e privită ca îmbietoare chiar între ofițerii de cavalerie. CAMIL PETRESCU, O. II 241. Nu știa ce să facă și cum să se poarte, numai ca să-i pară lui viața mai ușoară și casa mai îmbietoare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 50. – Pronunțat: -bi-e-.
4. [Șăineanu, ed. VI] îmbietor a. care îmbie.
5. [DOOM 3] îmbietor (desp. -bi-e-) adj. m., pl. îmbietori; f. sg. și pl. îmbietoare
6. [DOOM 2] îmbietor (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietori; f. sg. și pl. îmbietoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL