1. [MDA2] îmbeznare sf [At: DA / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~nire / Pl: ~ri / E: îmbezni] (Reg; rar; șfg) Întunecare.
2. [MDA2] îmbeznire sf vz îmbeznare
3. [DAR] îmbeznire s.f. (reg., înv.; despre minte) întunecare, tulburare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL