1. [DEX '09] ÎMBARCARE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca.
2. [MDA2] îmbarcare sf [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pl: ~cări / E: îmbarca] 1 Urcare a unor persoane sau mărfuri pe o navă pentru a călători sau pentru a fi transportate pe apă. 2 (Pgn) Îmbarcare (1) în orice mijloc de transport.
3. [DLRLC] ÎMBARCARE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca. La fața locului lumea, gură-cască, se adunase grămadă să privească la îmbarcarea boilor pe vapor. BART, S. M. 85.
4. [DN] ÎMBARCARE s.f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. [< îmbarca].
5. [DEX '09] ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.
6. [MDA2] ambarca v vz îmbarca
7. [MDA2] îmbarca vtr [At: DRĂGHICI, R. 281 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) am~ / Pzi: îmbarc / E: în- + barcă cf fr embarquer] 1-2 A (se) urca pe o navă pentru a călători sau pentru a transporta mărfuri pe apă. 3-4 (Pgn) A (se) îmbarca (1-2) în orice mijloc de transport.
8. [CADE] * IMBARCA (-barc) I. vb. tr. ⛵ A pune, a încărca într’o luntre, într’o corabie, etc. II. vb. refl. A se urca într’o corabie, pe un vapor, spre a face o călătorie [fr.].
9. [DEX '98] ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.
10. [DLRLC] ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.
11. [DN] ÎMBARCA vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbarc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].
12. [MDN '00] ÎMBARCA vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)
13. [Șăineanu, ed. VI] îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.
14. [Scriban] *imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.
15. [Scriban] îmbárc, V. imbarc.
16. [DOOM 3] îmbarcare s. f., g.-d. art. îmbarcării; pl. îmbarcări
17. [DOOM 2] îmbarcare s. f., g.-d. art. îmbarcării; pl. îmbarcări
18. [DOOM 3] îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbarc, 2 sg. îmbarci, 3 îmbarcă; conj. prez. 1 sg. să îmbarc, 3 să îmbarce
19. [DOOM 2] îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbarcă
20. [IVO-III] îmbarc.
21. [GTA] ÎMBARCARE urcarea în aeronavă a pasagerilor sau încărcarea mărfurilor la bord.
22. [GTA] BURDUF DE ÎMBARCARE pasaj articulat suspendat destinat deplasării pasagerilor din aerogară la aeronavă.
23. [GTA] LOC DE ÎMBARCARE / DEBARCARE, totalitatea instalațiilor și amenajărilor dintr-un aeroport care asigură operațiunile de îmbarcare și debarcare a pasagerilor, mărfurilor, a trupelor etc.
24. [Argou] îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL