1. [Șăineanu, ed. VI] Ilarion (St.) m. introducătorul vieții monacale în Palestina și Siria (291-371).
2. [Șăineanu, ed. VI] Ilarion m. episcop de Argeș (1820), consilierul, intim al lui Tudor în mișcarea-i revoluționară (1777-1845).
3. [DE] ILARION (sec. 18), ieromonah și cărturar din Țara Românească. Călugăr la Dragomirna, Secu și Neamț, unde a avut o remarcabilă activitate de traducător și dascăl. A tradus din Sfinții Părinți, cea mai importantă fiind „Exameironul” lui Vasile cel Mare, însoțită de un lung comentariu original, care reprezintă primul tratat de cosmografie în limba română.
4. [Onomastic] ILARION < gr. ’Iλαρίων < ἱλαρός „vesel” 1. – ep. de Argeș, 1821. 2. Larion mold. (Sd XI 77, 289; RI II 146); ard. (Ard II 161; Sd XV; Mar); fiul Ulianii, mold.; – Ticșa (CL); – din Vernești (17 B II 286); Lariĭon, ard. act. (Nepos). 3. Larior (Mar). 4. Cu met.: Ralion (Ard I 72; Sd XV 68). Rarion Pleșcar (Cat mold II). 5. Cu schimbarea p. fin. și afer.: Arianu, D.(IS 279). 6 + Leonte: Lăriontești s 1611 (Cat mold I).
5. [D.Religios] Ilarion Pușcariu (1842-1922), arhiereu, n. în com. Sohodolul Branului, unul dintre tinerii trimiși de Andrei Șaguna pentru pregătire la universitățile din Apus, prof. la Inst. teologic-pedagogic din Sibiu, vicar al Arhiepiscopiei Sibiului și vicepreședinte al „Astrei”. A scris manuale de teologie și lucrări de istorie, printre care Mitropolia românilor ortodocși din Ungaria și Trans. (1900). Membru de onoare al Acad. Române, ales la 24 mai 1916.
6. [DE] CIOBANU, Ilarion (1931-2008, n. Tighina), actor român de film. Joc incisiv, natural („Setea”, „Răscoala”, „Columna”, „Ultimul cartuș”).
7. [DE] ILARION din Kiev (sec. 11), scriitor bisericesc rus. Mitropolit al Kievului (din 1051). Prin lucrarea sa „Cuvânt despre lege și fericire” a pus bazele literaturii culte ruse.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL