1. [DEX '09] IEROMONAH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [Var.: (rar) iermonac s. m.] – Din sl. ijeromonahŭ.
2. [MDA2] ieromonah sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 198/21 / V: (înv) eromonac, (înv) eromonaș, hie~ / Pl: ~i / E: ngr ἰερομόναχος, vsl иѥрοмονахъ] (Bis) Călugăr cu funcție de preot.
3. [CADE] IEROMONAH sm. ⛪ Preot călugăr: călugărul, de va fi și preot, adecă ~, iaste mai mare decît popa mirean (PRV.-MB.) [vsl. < gr.].
4. [DLRLC] IEROMONAH, ieromonahi, s. m. Călugăr care îndeplinește funcția de preot. Era un ieromonah bătrîn și uscat, cu barba albă. SADOVEANU, B. 71. – Variantă: iermonac, iermonachi (CREANGĂ, A. 78), s. m.
5. [Șăineanu, ed. VI] ieromonah m. preot-călugăr: pomenește pe monahi și ieromonahi CR. [Gr. mod.].
6. [DEX '09] IERMONAC s. m. v. ieromonah.
7. [Șăineanu, ed. VI] Silvestru m. nume a doi papi din cari SILVESTRU II (Gerbert) trece drept unul din marii învățați ai evului-mediu (999-1003). ║ (Ieromonahul), egumen din Govora, a tradus din slavonește Evanghelia învățătoare (1642).
8. [Scriban] ie- și ĭeromonáh m. (ngr. ῾ieromónahos, d. ῾ierós, sfînt, și mónahos, monah). Călugăr care are rangu de preut.
9. [DOOM 3] ieromonah s. m., pl. ieromonahi
10. [DOOM 2] ieromonah s. m., pl. ieromonahi
11. [IVO-III] ieromonah, -hi.
12. [DE] GAVRIIL (GAVRIL) IEOROMONAHUL (sfârșitul sec. 15-începutul sec. 16), zugrav român. A pictat frescele bisericii Bălinești (1493). Reprezentant de seamă al artei din vremea lui Ștefan cel Mare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL