1. [MDA2] ierec2 sm vz eric
2. [MDA2] ierec1 sn [At: CONTEMPORANUL, VI, 38 / Pl: ~uri / E: tc yarek] (Rar) Canal natural prin care se scurge apa din lacuri și mlaștini într-un fluviu sau râu.
3. [DLRLC] IEREC, ierecuri, s. n. Gîrlișoară prin care se scurge apa din lacuri și mlaștini. Am despotmoli ierecurile și gîrlele, să împrospătăm ghiolul. DAVIDOGLU, O. 30.
4. [DLRM] IEREC, ierecuri, s. n. (Reg.) Gîrlă prin care se scurge apa din lacuri și mlaștini. – Tc. yarik „crăpătură, văgăună”.
5. [MDA2] eric sn [At: CONTEMPORANUL, VI 1, 35 / V: ie~, ierec / Pl: ~uri / E: ucr ерик] Canal artificial prevăzut cu capcane construite din garduri de nuiele, care permite trecerea unor specii de pești din mări sau din fluvii în lacurile marine sau riverane.
6. [MDA2] ieric sn vz eric
7. [Șăineanu, ed. VI] eric n. gârlă de chefali. [Rut. ERIKŬ, părâu].
8. [DE] EIRIK TORVALDSSÖN (TORVALDSEN), supranumit Eric cel Roșu (Raunde) (c. 940-c. 1010), navigator normand (viking). A descoperit și a explorat coasta de SE a Ins. Groenlanda (c. 982-985), pe care a numit-o „pământul verde” (Groenlanda). A întemeiat în anul 986 prima așezare normandă din Groelanda.
9. [DE] ERIC (ERIK), numele mai multor regi ai Danemarcii, Suediei și Norvegiei. Mai important: E. VII de Pomerania, rege al Norvegiei, ca E. III (1389-1442), al Danemarcii, ca E VII (1412-1439) și al Suediei, ca E. XIII (1412-1434/1439), conducătorul nominal al Uniunii de la Kalmar (1397-1412).
10. [DAR] ierec, ierecuri, s.n. (reg.) mici cursuri de apă (gârlișoare) care din mlaștini și lacuri curg în Dunăre; ierugă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL