1. [DEX '09] IERBĂRIT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.
2. [MDA2] ierbărit sn [At: (a. 1685) N. IORGA, BUL. COM. IST. V, 212 / V: er~ / Pl: ~uri / E: iarbă + -ărit] 1 (Înv) Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari. 2 (Înv) Impozit pentru pășunat, plătit de ciobani, la trecerea granițelor uneia dintre țările române. 3 (Reg) Taxă plătită de ciobani proprietarului unui izlaz. 4 (Reg) Drept de pășunat. 5 (Reg) Loc destinat pentru pășunatul vitelor. 6 (Reg) Teren nearabil, pe care crește numai iarbă. 7 (Reg) Teren pe care crește iarbă pentru cosit. 8 (Reg) Păscut al oilor. 9 (Reg) Iarbă pe care o pasc oile. 10 (Reg) Hrănire a vitelor cu ierburi proaspăt cosite. 11 (Reg) Bani pentru băutură ceruți de prietenii mirelui, la plecarea din casa părintească a miresei.
3. [CADE] ‡ IERBĂRIT sbst. Dare pentru pășunatul vitelor: plăteam ~ de vita mare un sfanț (GR.-N.) [iarbă].
4. [DLRLC] IERBĂRIT s. n. 1. (Rar) Loc destinat pentru pășunea vitelor. V. pășune, imaș. Aceste pămînturi se zic... ierbărit, dacă se iau pentru vite. I. IONESCU, M. 285. 2. (Învechit) Impozit pentru pășunat. Cîte 7 lei de capul de vită pentru ierbărit. I. IONESCU, P. 322.
5. [Șăineanu, ed. VI] ierbărit n. od. dare pentru pășunatul vitelor.
6. [Scriban] ĭerbărít n., pl. urĭ. Bir. p. pășunatu vitelor.
7. [DOOM 3] ierbărit s. n.
8. [DOOM 2] ierbărit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL