1. [DEX '09] IERBĂLUȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță.
2. [MDA2] ierbăluță sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~țe / E: iarbă + -ăluță] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu o înălțime de până la 1,5 m, cu frunze late, cu florile dispuse într-un spic, de culoare verde-albăstrie sau violetă, specifică zonelor umede Si: dumort (Phalaris arundinacea). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele colorate în prima fază în dungi verzi și albe-roz și ulterior devenind gălbui Si: iarbă-albă (Phalaris picta).
3. [CADE] IERBĂLUȚĂ sf. 🌿 Mare plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă, vîrtoasă, care ajunge uneori pînă la 1,50 metri înălțime, frunzele late, ascuțite și aspre spre margine, și cu flori dispuse în spice mici; crește prin fînețele mlăștinoase și pe lîngă ape (Phalaris arundinacea) (🖼 2632) [iarbă].
4. [DOOM 3] ierbăluță s. f., g.-d. art. ierbăluței; pl. ierbăluțe
5. [DOOM 2] ierbăluță s. f., g.-d. art. ierbăluței; pl. ierbăluțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL