1. [DEX '09] IEPȘOARĂ, iepșoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iapă. [Var.: iepușoară s. f.] – Iapă + suf. -șoară.
2. [MDA2] iepșoară sf vz iepușoară
3. [CADE] IEPȘOARĂ (pl. -re), IEPȘUNĂ (pl. -ne) sf. 🐒 dim. IAPĂ. Iapă tînără: să-mi dai pînă ’n sară o iepșoară (R.-COD.); atît stăpîna cît și iepșuna se simțiră a fi luat în pîntece (ISP.).
4. [DEX '96] IEPȘOARĂ s. f. v. iepușoară.
5. [DEX '09] IEPUȘOARĂ s. f. v. iepșoară.
6. [MDA2] iepușoară sf [At: ȘEZ. III, 37 / V: iepș~ / Pl: ~re / E: iapă + -ușoară] 1-2 (Șhp) Iapă (1) (mică) Si: iepuță (1-2). 3 Iapă slabă.
7. [DEX '96] IEPUȘOARĂ, iepușoare, s. f. Diminutiv al lui iapă. [Var.: iepșoară s. f.] – Iapă + suf. -ușoară.
8. [DLRLC] IEPUȘOARĂ, iepușoare, s. f. Diminutiv al lui iapă. Într-un mers obișnuit, iepușoara de rechiziție pe care călărea ar fi părut o mîrțoagă în toată regula. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/1. A întîrziat mult în ușa grajdului, privindu-și iepușoara. CAMILAR, N. I 22. Gata!... numai s-adăp iepușoarele iestea. CREANGĂ, P. 113. – Variantă: iepșoară (CAMILAR, N. II 111) s. f.
9. [Scriban] ĭepușoáră f., pl. e. Dim. d. ĭapă.
10. [DOOM 3] !iepșoară (pop.) s. f., g.-d. art. iepșoarei; pl. iepșoare
11. [DOOM 2] !iepșoară/iepușoară (pop.) s. f., g.-d. art. iepșoarei/iepușoarei; pl. iepșoare/iepușoare
12. [DOOM 2] iepușoară v. iepșoară
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL