1. [DEX '09] IENUPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, și cu fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn (2) (Juniperus communis). – Lat. juniperus.
2. [MDA2] ienupăr sm [At: PANȚU, PL. / V: anaperi, inipăr, iniper, iuniper / Pl: ~i / E: ml juniperus] (Bot) Arbust din familia pinaceelor, peren, ramificat și drept, cu frunzele ascuțite, grupate câte trei, cu florile fără înveliș, cu fructele globuloase și negicioase, care crește în regiunile muntoase Si: (reg) archiș, archit, boabe de brad, bradul ciumei, brazi pitici, brădișor, bultimoacă, cetină, finior, ghipăi, globurău, holomoacă, ialovăț, inibahar, jip-mic, jneapăn, moleta, șolovăț, turtel (Juniperus communis). 2 (Pop) Ienibahar (1). 3 (Bot; reg; îc) ~-pitic Ghipăr (Juniperus sibirica). 4 (Bot; șîc ~-mare) Jep1 (1) (Pinus mugo).
3. [CADE] IENUPĂR I. sm. 🌿 Arbust totdeauna verde, din familia coniferilor, ce crește prin pădurile stîncoase și pășunile pietroase din regiunea muntoasă; numit și „jneapăn”, „jireapăn”, „cetină”, etc. (Juniperus communis) (🖼 2625): printre afini și ienuperi sui... pînă în vîrful muntelui (ODOB.). II. IENUPERE pl. f. Fructele, în formă de bobițe, ale ienupărului, întrebuințate în medicină, la prepararea unei băuturi alcoolice, etc. [comp. jneapăn].
4. [DLRLC] IENUPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, cu frunzele totdeauna verzi, care crește în regiunea muntoasă și deluroasă (Juniperus communis). Printre brazi, printre molifzi, printre afini și ienuperi, sui mlaca Cernatului pînă în vîrful muntelui. ODOBESCU, S. III 179.
5. [Șăineanu, ed. VI] ienupăr m. arbust totdeauna verde din familia coniferelor, crește prin pădurile stâncoase și pășunile pietroase dela munte: din fructele-i globuloase negri-vineți (numite de popor ienupere, când sunt coapte) se prepară o băutură alcoolică, o esență volatilă și un extras rășinos (Juniperus). [Indirect din lat. JUNIPERUS]. V. jneapăn.
6. [Scriban] *ĭenúpăr m., pl. ĭenuperĭ (lat. junĭpĕrus, jenĭpĕrus, de unde și it. ginepro, fr. geneivre, sp. enebro). V. jneapăr. Un copăcel conifer tot-de-a-una verde care crește pin pădurile stîncoase (juniperus commúnis). Fructele luĭ îs niște bace aromatice, stomahice și diuretice. – Se zice și inípere și inipír (Mold.) și științific și juníper. V. conifer și smirdar.
7. [MDA2] genepro sm vz ienupăr
8. [MDA2] ghenuper sm vz ienupăr
9. [MDA2] ierupen sm vz ienupăr
10. [MDA2] inipăr sm vz ienupăr
11. [MDA2] iniper sm vz ienupăr
12. [MDA2] iuniper sm vz ienupăr
13. [MDA2] vipir sm vz ienupăr
14. [CADE] CETINĂ (pl. -ini) sf. 🌿 1 Creangă de brad: vînătorul le destină cîte-o ~ frumoasă de brad verde (ODOB.) ¶ 2 Frunza bradului: brazi lungi doborîți de bătrînețe zac pe pat de ~, acoperiți de mușchiu (VLAH.) ¶ 3 = IENUPĂR ¶ 4 ~-DE-NEGI, arbust totdeauna verde din fam. coniferelor, cu tulpina foarte ramificată, cu crengile întinse sau tîrîtoare, cu flori mici, dispuse în amente la vîrful ramurilor scurte; e originar din regiunea mediteraneană și se cultivă adesea prin parcuri; numit și „sabin” (Juniperus sabina) (🖼 1085) [sl.].
15. [CADE] DURZĂU sm. Maram. 🌿 (BRL.) (PAP.) 1 = IENUPĂR 1 ¶ 2 = PIN.
16. [Șăineanu, ed. VI] archit m. arborele numit ienupăr [Gr. mod. ARKEVTHOS, de unde și forma paralelă archiș].
17. [DOOM 3] ienupăr (arbust) s. m., pl. ienuperi
18. [DOOM 2] ienupăr (arbust) s. m., pl. ienuperi
19. [MDO] ienupăr
20. [IVO-III] ienupăr, -peri.
21. [DGE] IENÚPĂR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale cărui fructe uscate (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului.
22. [DE] IENÚPĂR (lat. juniperus) s. m. Arbore din familia cupresaceelor, mult ramificat, cu frunze aciculare verticilate, persistente, și conuri (pseudobace) sferice, negre-albăstrui, care conțin 0,2-2% ulei, folosit în industria farmaceutică (Juniperus communis); crește spontan în regiunile de deal și de munte. ◊ I. pitic (Juniperus sibirica sau Juniperus nona) = arbust mic, târâtor, înalt până la 0,5 m, ce crește în părțile mai înalte ale arealului i. comun. ◊ I. de Virginia (Juniperus virginiana) = arbore exotic, originar din America de Nord, introdus în România ca arbore ornamental. Lemnul valoros, cu miros aromat persistent, este folosit la fabricarea creioanelor, a port-țigaretelor, jaluzelelor etc. ◊ Ulei de i. = ulei eteric obținut din distilarea ienuperilor, folosit la fabricarea esențelor aromate și a ginului.
23. [DFL] JUNIPERUS L., IENUPĂR, fam. Cupressaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 55 specii, arbori sau arbuști monoici sau dioici, persistenți, erecți sau tîrîtori, rășinoși, cu frunze solzoase sau aciculare, cîte 3 în verticil. Ramurile tinere rotunde sau în 4 muchii. Scoarță roșcată, rășinoasă, fibroasă. Flori unisexuate, mici, axilare sau terminale. Conurile pseudobace, cele femele mici, albastre, poartă una sau mai multe semințe nearipate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL