1. [MDA2] iegăr sm vz iagăr
2. [MDA2] iagăr sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 281/15 / V: ieg~, iegher / Pl: ~i / E: ger Jäger] 1 (Gmî; în armata austro-ungară) Vânător. 2 (Ban) Pădurar.
3. [MDA2] iegher sm vz iagăr
4. [CADE] ❍ IAGĂR sm. Băn. 🔫 Vînător [germ. Jäger].
5. [DER] iagăr (iagări), s. m. – Vînător. Germ. Jäger (DAR). În Trans., înv.
6. [DRAM 2021] iégăr, s.m. v. iagăr („pădurar”).
7. [DRAM 2015] iegăr, s.m. – v. iagăr („pădurar”).
8. [DRAM] iegăr, s.m. – v. iagăr.
9. [DAR] iagăr, iagări, s.m. (reg., înv.) vânător (în armata austro-ungară).
10. [DRAM 2021] iágăr, iagări, (iegăr), s.m. (reg.; înv.) 1. Pădurar; ardău, gornic de pădure. ■ Cu acest sens e atestat exclusiv în Maram. Istoric (ALR, 1956: 583), respectiv în satele rom. din dreapta Tisei. 2. Vânător: „Și eu numa că m-oi fa / Un iegărel tânărel” (Țiplea, 1906: 439). 3. Paznic de câmp; vătaf de țarină, gornic, pândaș, ardău. ■ (onom.) Iagăr, Iagaru, nume de familie în jud. Maram. – Din germ. austr. Jäger „vânător, pădurar” (MDA).
11. [DRAM 2015] iagăr, iagări, (iegăr), s.m. – (reg.; înv.) 1. Pădurar; ardău, gornic de pădure. Cu acest sens e atestat doar în Maramureșul istoric (ALR, 1956: 583), respectiv în satele rom. din dreapta Tisei (DRT). În paralel, circulă și sin. pădurar, ca termen recent (ALRRM, 1971: 540). 2. Vânător (Țiplea, 1906; Bilțiu 1996): „Și eu numa că m-oi fa / Un iegărel tânărel” (Țiplea, 1906: 439). 3. Paznic de câmp; vătaf de țarină, gornic, pândaș, ardău (ALRRM, 1971: 421). (Borșa). ♦ (onom.) Iagăr, Iagar, Iagaru, nume de familie (45 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Iagăr, nume de familie și poreclă în Strâmtura (Papahagi, 1925). – Din germ. austr. Jäger „vânător, pădurar” (DA, cf. DER; Țurcanu, MDA).
12. [DRAM] iagăr, -i, (iegăr), s.m. – 1. Pădurar; ardău, gornic de pădure. Termenul e atestat doar în Maramureșul istoric (ALR 1956: 583), respectiv în satele rom. din dreapta Tisei (DRT). În paralel, circulă și sin. pădurar, ca termen recent (ALR 1971: 540). 2. Vânător (Țiplea 1906; Bilțiu 1996): „Și eu numa că m-oi fa / Un iegărel tânărel” (Țiplea 1906: 439). 3. Paznic de câmp; vătaf de țarină, gornic, pândaș, ardău (ALR 1971: 421). Sens atestat în Borșa. 4. Iagăr, nume de familie și poreclă în Strâmtura (Papahagi 1925). – Din germ. austr. Jager „vânător” (Țurcanu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL