1. [DEX '09] IEFTINI, ieftinesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin.
2. [MDA2] ieftini [At: COD. VOR., ap. DA ms / V: efteni, ef~, iefteni / Pzi: ~nesc / E: ieftin] 1-2 vtr A (se) reduce prețul. 3 vr A-și pierde valoarea. 4 vt(a) (Înv) A se îndura.
3. [CADE] IEFTINI (-inesc) I. vb. tr. A lăsa, a face, a începe să vîndă mai ieftin: brutarii au ieftinit pîinea. II. vb. refl. A deveni mai ieftin: legumele s’au ieftinit.
4. [DLRLC] IEFTINI, ieftinesc, vb. IV. Tranz. A vinde cu un preț mai mic decît înainte, a reduce prețul. (Refl. pas.) Mărfurile s-au ieftinit. – Variantă: iefteni vb. IV.
5. [Șăineanu, ed. VI] ieftinì v. a (se) face ieftin.
6. [DEX '09] IEFTEN, -Ă adj. v. ieftin.
7. [DEX '09] IEFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: ieften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
8. [MDA2] eftini v vz ieftini
9. [MDA2] ieften, ~ă a, av vz ieftin
10. [MDA2] iefteni v vz ieftini
11. [MDA2] ieftin, ~ă [At: COD. VOR. 133/13 / V: eften, ef~, ~ten / Pl: ~i, ~e / E: ngr εὐθηνός] 1-2 a, av (Care se vinde) cu un preț mic. 3-4 av, a (În mod) convenabil. 5 av (Îe) A scăpa ~ A ieși dintr-o situație dificilă, fără urmări serioase. 6 a (Fig) Banal. 7 a (Fig) Fără valoare. 8 a (Fig; înv) Îndurător. 9 a (Fig; înv) Darnic.
12. [CADE] EFTIN... = IEFTIN...
13. [CADE] IEFTIN adj. și adv. 1 Cu un preț mic (contrariul lui „scump”): o casă ~ă; a cumpăra, a vinde ~ ¶ 2 Care nu se scumpește, care nu se uită la preț: scump la tărîțe și ~ la făină 👉 FĂINĂ ¶ 3 Ușor, fără multă pagubă: am scăpat ~ [gr. -biz. έυθινός].
14. [CADE] IEFTIN LA FĂINĂ ȘI SCUMP LA TĂRÂȚE (pr.) = Șe zice de un om nechibzuit.
15. [DLRLC] IEFTENI vb. IV v. ieftini.
16. [DLRLC] IEFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (În opoziție cu scump) Care nu costă mult, care are un preț (reiativ) mic: convenabil. O stofă ieftină. ▭ Scump la tărîțe și ieftin la făină (sau la mălai), se spune despre cei care fac cu ușurință cheltuieli mari pentru lucruri de puțină importanță și se arată zgîrciți la cheltuieli mici pentru lucruri necesare. ◊ (Adverbial) O moșie cumpărată ieftin. ALECSANDRI, T. 251. Poți căpăta ușor și ieftin voia de a vîna. NEGRUZZI, S. I 330. ◊ Expr. A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase, fără greutăți sau neplăceri (prea mari). Nu-i venea să creadă că a scăpat atît de ieftin. CAMIL PETRESCU, O. II 685. 2. Lipsit de originalitate, fără valoare; comun, banal. Gherlaș a început să cunoască... zile de glorie. Dar o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67. Locotenentul, încurajat, continua cu ieftine răutăți despre femei. BART, E. 197. Minunată judecată, dar ieftină scuză. CARAGIALE, N. S. 22. – Variantă: ieften, -ă (CREANGĂ, P. 39) adj.
17. [Șăineanu, ed. VI] ieftin a. 1. cu un preț mic: a vinde, a cumpăra ieftin; 2. fig. ușor: a scăpa ieftin. [Gr. bizantin EFTHINÓS (bulg. ieftin)].
18. [Scriban] ĭéftin și (vechĭ) éftin, -ă adj. (ngr. efthinós, de unde și bg. sîrb. jeftin). Cu preț mic, nu scump: pîne ĭeftină. Ușor, facil: succes ĭeftin. Vechĭ. Îndurător, milos. Adv. În mod ĭeftin: a vinde, a cumpăra ĭeftin. A scăpa ĭeftin, a scăpa cu o pagubă mică. – În vest ĭeften.
19. [Scriban] ĭeftinésc v. tr. Fac ĭeftin: a ĭeftini o marfă. Vechĭ. Miluĭesc. V. refl. Mă fac ĭeftin: vĭața s’a ĭeftinit. Mi se pare ĭeftin: m’am ĭeftinit la acest lucru, și acuma văd că m’am înșelat cumpărîndu-l. – În vest ĭeftenesc. Vechĭ eft-.
20. [DOOM 3] ieftini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinesc, 3 sg. ieftinește, imperf. 1 ieftineam; conj. prez. 1 sg. să ieftinesc, 3 să ieftinească
21. [DOOM 2] ieftini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinesc, imperf. 3 sg. ieftinea; conj. prez. 3 să ieftinească
22. [MDO] ieftini
23. [DOOM 3] ieftin adj. m., pl. ieftini; f. ieftină, pl. ieftine
24. [DOOM 2] ieftin adj. m., pl. ieftini; f. ieftină, pl. ieftine
25. [MDO] ieftin
26. [IVO-III] ieftin.
27. [DER] ieftin (ieftină), Adj. – 1. Care are un preț mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s. f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea prețul; înv., a fi milostiv); ieftenșug, s. n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftinețe, s. f. (înv., milă); (i)eftinie, s. f. (milă), înv.
28. [Argou] a se ieftini mălaiul expr. (intl.) 1. a apărea un decret de grațiere sau amnistiere a unor fapte penale. 2. a se vota o lege sau un articol de lege penală care ușurează situația condamnaților penali.
29. [Argou] ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.
30. [Argou] scump la tărâțe și ieftin la făină / la mălai expr. zgârcit la cheltuieli și risipitor când nu este cazul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL