1. [MDA2] idolatra vt [At: VĂCĂRESCUL, P. 365/25 / Pzi: ~rez / E: fr idolatrer, it idolatrare] (Iuz) 1 A adora un idol (1). 2-3 A idolatriza (2-3). 4 A adora.
2. [CADE] * IDOLATRA (-trez) vb. tr. 1 A se închina la idoli ¶ 2 Ⓕ A iubi cu foc, nebunește: această mamă își idolatrează copiii [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] idolatrà v. 1. a se închina la idoli; 2. a iubi cu pasiune: el își idolatrează copiii.
4. [DEX '09] IDOLATRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre.
5. [MDA2] idolatru, ~ă smf, a [At: NEAGOE, ÎNV. 255/24 / V: (înv) ~lola~ / Pl: ~ri, ~re / E: ngr ἐιδωλολάτρης, vsl идололатръ, fr idolâtre] 1-2 (Persoană) care se închină la idoli Si: (îvr) idolean (1-2), idolniciar (1-2), idoloslugaș (1-2), idoloslujbnic (1-2), idoloslujitel (1-2), idoloslujitor (1-2). 3-4 (Fig) (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva în mod exagerat Si: (îvr) idolean (3-4), idolniciar (3-4), idoloslugaș (3-4), idoloslujbnic (3-4), idoloslujitel (3-4), idoloslujitor (3-4).
6. [CADE] * IDOLATRU adj. și sm. 1 Care se închină la idoli ¶ 2 Ⓕ Care iubește, slăvește ceva sau pe cineva ca pe o divinitate [fr.].
7. [CADE] ‡ IDOLOLATRU = IDOLATRU: Constantin Marele... bine în școalele Athinii învățat, rău om, rău credincios, rău ~ au ieșit (CANT.) [gr.].
8. [DEX '96] IDOLATRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre.
9. [DLRLC] IDOLATRU, -Ă, idolatri, -e, adj. (Despre persoane și colectivități) Care se închină la idoli. În Africa mai sînt băștinași idolatri. ◊ (Substantivat) Vrăjitorii toți se-nchină La o stea ce dă lumină, Numai tu nu, idolatre, Ticălosule-mpărate. TEODORESCU, P. P. 105.
10. [DN] IDOLATRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se închină idolilor. ♦ (Fig.) (Cel) care iubește (pe cineva sau ceva) cu pasiune. [< fr. idolâtre, lat. idolatris].
11. [MDN '00] IDOLATRU, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se închină idolilor. 2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune. (< fr. idolâtre, lat. idolatris)
12. [Scriban] *idolátru, -ă[1] adj. și s. (îld. idololatru; lat. idololatra, d. vgr. eidololátres, d. eidolon, idol, și latreúo, ador. V. zoolatru). Care se închină idolilor.
13. [DOOM 3] idolatru (desp. -la-tru) adj. m., s. m., pl. idolatri; adj. f., s. f. idolatră, pl. idolatre
14. [DOOM 2] idolatru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. idolatri; adj. f., s. f. idolatră, pl. idolatre
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL