1. [DEX '09] IDIOȚENIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – Idiot + suf. -enie.
2. [MDA2] idioțenie sf [At: DA ms / P: i-di-o~ / Pl: ~ii / E: idiot + -enie] 1 Lipsă totală de inteligență. 2 (Pex) Atitudine, vorbă sau faptă prostească Si: idioție (2), neghiobie, nerozie, tâmpenie. 3 Idioție (1).
3. [DEX '96] IDIOȚENIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – idiot + suf. -enie.
4. [DLRLC] IDIOȚENIE, idioțenii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de idiot, de om prost; neghiobie, nerozie. - Pronunțat: -di-o-.
5. [Scriban] *idioțíe f. (d. idiot; fr. idiotie). Stupiditate, prostie (datorită unor defecte cerebrale în general ereditare). Faptă de idiot: ce’nseamnă idioția asta? – Fals -țénie.
6. [DOOM 3] idioțenie (lipsă de inteligență) (desp. -di-o-, -ni-e) s. f., art. idioțenia (desp. -ni-a), g.-d. art. idioțeniei; (manifestări) pl. idioțenii, art. idioțeniile (desp. -ni-i-)
7. [DOOM 2] idioțenie (lipsă de inteligență) (-di-o-, -ni-e) s. f., art. idioțenia (-ni-a), g.-d. art. idioțeniei; (manifestări) pl. idioțenii, art. idioțeniile (-ni-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL