1. [DEX '09] IDIOSINCRAZIE, idiosincrazii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-; scris și: idiosincrasie] – Din fr. idiosyncrasie.
2. [DEX '96] IDIOSINCRASIE, idiosincrasii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiosyncrasie.
3. [DLRLC] IDIOSINCRASIE s. f. Aversiune puternică față de unele mîncări, parfumuri etc.; dispoziție a unor persoane de a reacționa altfel decît indivizii normali la folosirea unor alimente sau medicamente. – Pronunțat: -di-o-.
4. [DN] IDIOSINCRASIE s.f. Predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. ♦ (p. ext.) Aversiune față de ceva. [Gen. -iei. / < fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – propriu, syn – cu, krasis – temperament].
5. [MDN '00] IDIOSINCRASIE s. f. 1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. 2. aversiune față de ceva. (< fr. idiosyncrasie)
6. [Șăineanu, ed. VI] idiosincrasie f. temperament particular unui individ.
7. [Scriban] *idiosincrasíe f. (vgr. idiosygkrasía, d. idios, propriŭ, sýn, împreună, și krâsis, amestec, temperament. V. crasă). Med. Aplicațiune saŭ aversiune față de oare-care alimente din pricina temperamentuluĭ fiecăruĭa (de ex., unu nu poate mînca racĭ, că se îmbolnăvește).
8. [DOOM 3] idiosincrazie (desp. -di-o-) s. f., art. idiosincrazia, g.-d. art. idiosincraziei; pl. idiosincrazii, art. idiosincraziile (desp. -zi-i-)
9. [DOOM 2] idiosincrazie (-di-o-) s. f., art. idiosincrazia, g.-d. art. idiosincraziei; pl. idiosincrazii, art. idiosincraziile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL