1. [MDN '00] IDIOFON adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a propriului corp, fără intervenția unei părți auxiliare (gongul, trianglul etc.); autofon. (< fr. idiophone)
2. [DTM] idiofone, instrumente ~ (< gr. ἴδιος [idios], „propriu”) v. instrumente (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL