1. [DEX '09] IDENTIFICARE, identificări, s. f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. – V. identifica.
2. [MDA2] identificare sf [At: GHEREA, ST. CR. I 348 / Pl: ~cări / E: identifica] 1 Stabilire a identității unei persoane sau a unui lucru Si: recunoaștere. 2 Stabilire a unui raport de identitate între două lucruri, obiecte etc. 3 Senzație de a fi întocmai ca cineva sau ceva. 4 Acționare în același mod în care ar face-o altcineva. 5 Confundare. 6 Contopire.
3. [DLRLC] IDENTIFICARE, identificări, s. f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; stabilirea identității unei persoane sau a unui lucru. Sfaturile populare trebuie să desfășoare o activitate vastă și planificată pentru identificarea tuturor bogățiilor care există în fiecare regiune, raion, oraș și comună și pentru valorificarea lor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 7. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Transpunerea cuiva în situația altuia; însușirea de către cineva a felului de a simți sau de a acționa al altuia. Spiritul de observație al scriitorului ar putea fi socotit ca o identificare a scriitorului cu sentimentele eroilor săi. V. ROM. decembrie 1953, 269.
4. [DN] IDENTIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. [< identifica].
5. [DEX '09] IDENTIFICA, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.
6. [MDA2] identifica [At: HASDEU, I. C. 49 / V: (pop; nrc) ind~ / Pzi: ~tific / E: fr identifîer] 1 vt A stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru Si: a recunoaște. 2 vt A considera ca fiind identice (1) două sau mai multe obiecte, ființe etc. 3 vr (Udp „cu”) A se simți întocmai ca cineva sau ceva Si: a se confunda. 4 vr (Udp „cu”) A acționa așa cum ar face-o altcineva. 5 vr (Udp „cu”) A deveni același cu ... Si: a se contopi.
7. [MDA2] indentifica v vz identifica
8. [CADE] * IDENTIFICA (-fic) I. vb. tr. 1 A face identic ¶ 2 A alătura, a apropia cu mintea două lucruri, considerîndu-le identice. II. vb. refl. 1 A deveni identic, la fel ¶ 2 A se pătrunde cu totul de sentimentele altuia [fr.].
9. [DLRLC] IDENTIFICA, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru. Au fost scoase la iveală, identificate și studiate numeroase opere necunoscute ale lui Rosenthal, ceea ce a permis organizarea expoziției retrospective cu ocazia centenarului morții sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/5. Așteptase mai întîi să-i identifice după semnele particulare. C. PETRESCU, R. DR. 204. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se transpune integral în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul. Tinerii interpreți... pentru a putea reda scenic bogăția de sentimente umane a poemului dramatic, trebuiau, mai întîi, ei înșiși să se identifice cu personagiile. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5.
10. [DN] IDENTIFICA vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaște. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier].
11. [MDN '00] IDENTIFICA vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște. 2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare)
12. [Scriban] *identífic, a -á v. tr. (mlat. identifico, -áre). Fac identic, cuprind, supt aceĭașĭ ideĭe. V. refl. Mă fac identic, mă pătrund bine de sentimentele altuĭa: actoru trebuĭe să se identifice cu personagiu pe care-l joacă.
13. [DOOM 3] identificare s. f., g.-d. art. identificării; pl. identificări
14. [DOOM 2] identificare s. f., g.-d. art. identificării; pl. identificări
15. [DOOM 3] identifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. identific, 2 sg. identifici, 3 identifică; conj. prez. 1 sg. să identific, 3 să identifice
16. [DOOM 2] identifica (a ~) vb., ind. prez. 3 identifică
17. [DE] IDENTIFICÁRE (< identifica) s. f. 1. (DR.) Ansamblu de mijloace și metode folosite de organele judiciare pentru stabilirea trăsăturilor și particularităților acesteia. 2. (MILIT.) Operațiune constând în determinarea naturii unui element care a fost detectat. 3. (PSIH.) Activitate a unui subiect care stabilește o asemănare a unei informații recente cu o informație precedentă. I. este baza percepției.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL