1. [DEX '09] IDEALIZARE, idealizări, s. f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei; încercarea de a atribui unei ființe sau unui lucru însușiri deosebite. ♦ Transfigurare, în cadrul unei opere de artă, a realității, în vederea realizării unui ideal estetic. [Pr.: -de-a-] – V. idealiza.
2. [MDA2] idealizare sf [At: DA / P: i-de-a~ / Pl: ~zări / E: idealiza] 1 Atribuire de calități excepționale unei ființe sau unui lucru. 2 Transfigurare a realității într-o operă de artă, în vederea realizării unui ideal (1) estetic.
3. [DLRLC] IDEALIZARE s. f. Acțiunea de a idealiza; reprezentare a unui lucru ca fiind mai bun, mai frumos etc. decît este în realitate, sau ca fiind desăvîrșit. [Autorul] trebuie... să părăsească idealizarea călduță, pojghița poleită în care personagiile sale îngheață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 5/6. – Pronunțat: -de-a-.
4. [DN] IDEALIZARE s.f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei. ♦ Procedeu cognitiv de constituire a unor „obiecte” abstracte, care nu există ca atare în realitate. ♦ Transfigurare în cadrul operei de artă a realității în vederea realizării unui ideal artistic. [< idealiza].
5. [MDN '00] IDEALIZARE s. f. 1. acțiunea de a idealiza. 2. schematizare, simplificare a realității în procesul abstractizării. 3. transfigurare în cadrul operei de artă a realității în vederea realizării unui ideal estetic. (< idealiza)
6. [DEX '09] IDEALIZA, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliser.
7. [MDA2] idealiza vt [At: ODOBESCU, S. II, 51 / P: i-de-a~ / Pzi: ~zez / E: fr idealiser] A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale.
8. [CADE] * IDEALIZA (-izez) vb. tr. A înfățișa sau a-și reprezenta un lucru ca perfect, desăvîrșit, ideal, a da un caracter ideal unei persoane, unui lucru: geniul sau talentul au știut... să idealizeze instinctele și faptele vînătorești ale omului (ODOB.) [fr.].
9. [DLRLC] IDEALIZA, idealizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un lucru sau la o persoană) A prezenta ca fiind mai bun decît este în realitate, a atribui unui lucru sau unei ființe însușiri excepționale, a-și imagina ceva (sau pe cineva) ca fiind desăvîrșit (foarte bun, foarte frumos etc.). Eminescu stimează și apără «limba veche și înțeleaptă» a poporului, fără să o idealizeze însă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1634. – Pronunțat: -de-a-.
10. [DN] IDEALIZA vb. I. tr. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale; a exagera ceva în bine, a reprezenta ceva mult mai bine decît în realitate. [Cf. fr. idéaliser, it. idealizzare].
11. [MDN '00] IDEALIZA vb. tr. a atribui unui lucru, unei ființe calități excepționale; a exagera (ceva) în bine. (< fr. idéaliser)
12. [Șăineanu, ed. VI] idealizà v. a da realității un caracter ideal.
13. [Scriban] *idealizéz v. tr. (d. ideal). Daŭ un caracter ideal (uneĭ persoane, unuĭ lucru): artistu idealizează natura.
14. [DOOM 3] idealizare (desp. -de-a-) s. f., g.-d. art. idealizării; pl. idealizări
15. [DOOM 2] idealizare (-de-a-) s. f., g.-d. art. idealizării; pl. idealizări
16. [DOOM 3] idealiza (a ~) (desp. -de-a-) vb., ind. prez. 1 sg. idealizez, 3 idealizează; conj. prez. 1 sg. să idealizez, 3 să idealizeze
17. [DOOM 2] idealiza (a ~) (-de-a-) vb., ind. prez. 3 idealizează
18. [IVO-III] idealizez.
19. [DE] IDEALIZÁRE (< idealiza) s. f. 1. Înfrumusețare imaginară, acțiunea de a atribui însușiri deosebite unei ființe sau unui lucru. 2. (În estetică și artă) Transfigurare, în cadrul operei de artă, a realității în vederea realizării unui ideal estetic. 3. (În epistemologie) Formă a abstractizării prin care se construiesc mintal obiecte ideale (modele), prezentând, într-o formă pură, absolută, deci schematizat, simplificat, însușirea care urmează să fie studiată (ex. „corpul negru”, gazul ideal în fizică, punctul material în mecanică etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL