1. [MDA2] ictenie sf vz ectenie
2. [CADE] ICTENIE = ECTENIE.
3. [Șăineanu, ed. VI] ictenie f. V. ectenie.
4. [Scriban] icténie, V. ectenie.
5. [DEX '09] ECTENIE, ectenii, s. f. (În Biserica ortodoxă) Rugăciune de cerere sau de mulțumire rostită de către preot sau diacon, la care se răspunde prin: „Doamne miluiește” ori „Dă, Doamne”. – Din ngr. ektenís.
6. [MDA2] ectenie sf [At: N. COSTIN, LET. II, 114/6 / V: (îvp) ic~, iht~ / Pl: ~ii / E: ngr ἒκτένεια] (În Biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios.
7. [MDA2] ihtenie sf vz ectenie
8. [CADE] ECTENIE sf. ⛪ Rugăciune recitată de diacon sau de preot, compusă din mai multe formule care se termină toate prin „Domnului să ne rugăm!”: s’a citit și sfînta evanghelie, după care au urmat ecteniile (GRIG.) Și popi, șirag, cădelnițînd, Ceteau ectenii de comînd (COȘB.) [ngr. έκτένεια].
9. [CADE] ECTENIE sf. ⛪ Rugăciune recitată de diacon sau de preot, compusă din mai multe formule care se termină toate prin „Domnului să ne rugăm!”: s’a citit și sfînta evanghelie, după care au urmat ecteniile GRIG.; Și popi, șirag, cădelnițînd, Ceteau ectenii de comînd COȘB. [ngr. έχτένεια].
10. [DEX '98] ECTENIE, ectenii, s. f. (în Biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios. – Din ngr. ektenís.
11. [DLRLC] ECTENIE, ectenii, s. f. (În biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni scurte rostite de preot sau de diacon în cursul unui serviciu religios. Și popi, șirag, cădelnițînd, Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, P. I 149.
12. [DLRM] ECTENIE, ectenii, s. f. (În biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni scurte rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios. – Ngr. ektenia.
13. [Șăineanu, ed. VI] ectènie f. rugăciune continuată, constând din mai multe cereri: și popii... ceteau ectenii de comând (COȘBUC). [Gr. mod.].
14. [Scriban] ecténie f. (ngr. ekténia, d. vgr. ekténeia, rugăcĭune stăruitoare, d. ektenés, întins, stăruitor. V. ipo-tenuză, te-tanos). Rugăcĭune în stihurĭ scurte pe care o spune diaconu în mijlocu bisericiĭ saŭ, în lipsa luĭ, preutu în altar. – Și icténie.
15. [DOOM 3] ectenie (desp. -ni-e) s. f., art. ectenia (desp. -ni-a), g.-d. art. ecteniei; pl. ectenii, art. ecteniile (desp. -ni-i-)
16. [DOOM 2] ectenie (-ni-e-) s. f., art. ectenia (-ni-a), g.-d. art. ecteniei; pl. ectenii, art. ecteniile (-ni-i-)
17. [IVO-III] ectenie, -niei gen. a.
18. [DER] ectenie (ectenii), s. f. – Șir de rugăciuni rostite în timpul slujbei. Ngr. ἐϰτένεια. Sec. XVII.
19. [DTM] ectenie (< gr. ἐϰτενής, de la vb. ἐϰτείνω [ekteino], „a întinde, a prelungi”), grup de stihuri*, executate de preot sau de diacon în stil recitativ*, la care cântărețul* sau corul* răspunde cu: „Doamne miluiește ” sau „Ție, Doamne”. După conținutul și destinația lor se disting: e. mare (ἡ μεγάλη ἐϰτενής, 14 stihuri, la care se mai adaugă în unele cazuri stihuri specifice); e. mică (ἡ μιϰρὰ ἐϰτενής, 4 stihuri); e. întreită; e. de cerere; e. de mulțumire etc. Echiv. cu λιτανεία care a dat pl. lat. litania.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL