1. [DEX '09] ICOSAR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusar s. m.] – Din ngr. ikosári.
2. [MDA2] icosar sm [At: ALECSANDRI, T. 118 / V: (reg) ~oșar, icus~, icușar / Pl: ~i / E: ngr εικοσάρι] (Înv) 1-2 Monedă veche turcească (de argint sau) de aur. 3 Salbă din icosari (2).
3. [CADE] ICOSAR, Ⓟ ICUSAR, ICUȘAR sm. 🪙 Veche monetă turcească de argint în valoare de 20 de lei vechi: salbele de galbeni împărătești și ~ turcești zornăiau la gîtul celor avute (DLVR.); doi icusari plătise Mogorogea lui Pavăl pentru ciubote (CRG.); îi mai dădeam și cîte un sfert de icusar de cap de oaie cu miel (GR.-N.) [ngr.].
4. [DLRLC] ICOSAR, icosari, s. m. (Învechit) Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările romînești. În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. – Variantă: icusar (CREANGĂ, A. 103) s. m.
5. [Șăineanu, ed. VI] icosar m. veche monedă turcească de argint în valoare de 20 lei vechi. [Gr. mod. (din EÍKOSI, douăzeci)].
6. [Scriban] icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ.
7. [DEX '09] ICUSAR s. m. v. icosar.
8. [MDA2] icoșar sm vz icosar
9. [MDA2] icusar sm vz icosar
10. [MDA2] icușar sm vz icosar
11. [CADE] ICUSAR, ICUȘAR 👉 ICOSAR.
12. [Scriban] icusár, V. icosar.
13. [DOOM 2] !icosar/icusar s. m., pl. icosari/icusari
14. [IVO-III] icosar.
15. [DOOM 3] !icusar s. m., pl. icusari
16. [DOOM 2] icusar v. icosar
17. [DER] icosar (icosari), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL