1. [DEX '09] IBRIȘIM s. n. v. ibrișin.
2. [MDA2] ibrișim sn vz ibrișin
3. [CADE] IBRIȘIM, Mold. IBRIȘIN sbst. 1 Mătase răsucită, pentru cusut sau brodat: i-au dăruit... cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni (CAR.), Ⓕ: a merge ~, a merge strună ¶ 2 Ⓕ Bobîrnac, aluziune fină și mușcătoare: ne și trage un ibrișin pe la nas despre fata popei (CRG.) [tc. ibrišim].
4. [Șăineanu, ed. VI] ibrișim n. 1. mătase răsucită (Mold. ibrișin); 2. fig. aluziune fină si mușcătoare: ne trage câte un ibrișin pe la nas despre fata popei CR. ║ a. fig. șiret, șmecher ║ adv. 1. de minune: treburile merg ibrișim CAR.; 2. fin, subțire ca un ibrișim: cuțitul taie ibrișim. [Turc. IBRIȘIM].
5. [Scriban] ibrișím (vest) și -ín (est) n., pl. urĭ (turc. ibrișim; ngr. brisimi im-, sîrb. ibrišim). Ață de matasă. Fig. (est). Aluziune, bobîrnac: a trage cuĭva un ibrișin pe la nas. Adv. Supțire, fin: acest cuțit e ascuțit ibrișin, taĭe ibrișim.
6. [DEX '09] IBRIȘIN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat ori la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișim s. n.] – Din tc. ibrīșim.
7. [MDA2] ebrișin sn vz ibrișin
8. [MDA2] ibrișin [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~șim, (înv) eb~ / Pl: ~uri / E: tc ibrișim] 1 sn Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, folosit mai ales la brodat și la împletit. 2 sn Papiotă cu ibrișin (1). 3 av (Pop; d. activități; îe) A merge ~ A se desfășura rapid, fără greutate. 4 sn (Pfm; îe) A da (sau a-i trage) cuiva cu ~ul pe la nas A ironiza pe cineva. 5 sn (Buc) Fir de bumbac de culoare albă sau neagră. 6 sn (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
9. [DEX '96] IBRIȘIN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișim s. n.] – Din tc. ibrișim.
10. [DLRLC] IBRIȘIN, ibrișine, s. n. (Și în forma ibrișim) Fir de mătase răsucită, de diferite culori, întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. Celalt purtînd pe cap turbanul Țesut din verde ibrișim, Psalmodiază Alcoranul. MACEDONSKI, O. I 55. Cămașă frumoasă de in Cusută cu ibrișin. SEVASTOS, N. 143. L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. Voinea se scula, Vamă le lua, Fir și ibrișim Și postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Fig. (Prin comparație cu subțirimea firului de ibrișin) S-ar fi lipsit de fumat d-ar fi fost siliți tot mereu să umple și să aprinză o astfel de narghilea, stînd apoi cu gura căscată dasupra ei, ca să aspire ibrișimul de fum ce poate ieși pe acea microscopică găurice. ODOBESCU, S. II 296. ◊ Expr. A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a aminti cuiva (sau a face aluzie la) ceva neplăcut și într-un mod ironic; a ironiza, a batjocori. Ne și trage cîte un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii-Vechi. CREANGĂ, A. 94. ♦ Papiotă (1). – Variantă: ibrișim s. n.
11. [DOOM 3] ibrișin (desp. i-bri-) s. n., pl. ibrișine
12. [DOOM 2] ibrișin (i-bri-) s. n., pl. ibrișine
13. [MDO] ibrișin, pl. ibrișine
14. [IVO-III] ibrișin, -nuri.
15. [DER] ibrișim (ibrișimuri), s. n. – Fir de mătase răsucit. – Var. ibrișin. Tc. ibrișim (Roesler 593; Șeineanu, II, 222), cf. bg. ibrisim. – Der. ibrișimgiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. ibrișimci.
16. [Argou] a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas expr. (reg.) a ironiza, a râde (de cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL