1. [DEX '09] IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagan s. n.] – Din tc. yatağan.
2. [MDA2] iatagan sn [At: DIONISIE, C. 180 / V: (reg) iet~, (Mol) harțagan, iar~, ~teg~, iert~, iertăg~, ietăg~, ieteg~ / Pl: ~e / E: tc yatagan] (Înv) Sabie turcească, de lungime medie, curbată, cu lama lată și cu două tăișuri.
3. [CADE] IATAGAN, Mold. IARTAGAN (pl. -ane) sn. ⚔️ Sabie încovoiată, cu două tăișuri, purtată de Turci la brîu (🖼 2606): un sileaf, în care erau înfipte două trei pistoale și un iatagan (ISP.); mi-am pus pistoalele și iartaganul la brîu (ALECS.); în părete îmi făcui o panoplie... unde aninai un iatagan vechiu (GN.) [tc. jatagan].
4. [DEX '96] IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagan, -e s. n.] – Din tc. yatağan.
5. [DLRLC] IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie scurtă încovoiată, cu două tăișuri, pe care o foloseau turcii la atac. Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53. Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16. – Variantă: iartagan (ALECSANDRI, T. 227, SEVASTOS, C. 276, ȘEZ. VI 151) s. n.
6. [Șăineanu, ed. VI] iatagan n. sabie încovoiată turcească cu două tăișuri: iatagane de Horasan OD. [Turc. YATAGAN].
7. [Scriban] ĭatagán n., pl. e (turc. ĭataghan, de unde și ngr. gĭatagáni, bg. sîrb. ĭatagan, ung. jatagány). Un fel de sabie turcească încovoĭată și lată la capăt. – În est și ĭartagan.
8. [DEX '09] IARTAGAN s. n. v. iatagan.
9. [MDA2] atagan sn vz iatagan
10. [MDA2] iartagan sn vz iatagan
11. [MDA2] iategan sn vz iatagan
12. [MDA2] iertagan sn vz iatagan
13. [MDA2] iertăgan sn vz iatagan
14. [MDA2] ietagan sn vz iatagan
15. [MDA2] ietăgan sn vz iatagan
16. [MDA2] ietegan sn vz iatagan
17. [CADE] ❍ IARTAGAN 👉 IATAGAN.
18. [Scriban] ĭartagán, V. ĭatagan.
19. [DOOM 3] iatagan s. n., pl. iatagane
20. [DOOM 2] iatagan s. n., pl. iatagane
21. [IVO-III] iatagan, -ne.
22. [DER] iatagan (iatagane), s. n. – Sabie turcească cu lama curbă, cu două tăișuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatăgane. Tc. yatagan (Roesler 593; Șeineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.
23. [DRAM 2021] iatagán, iatagane, s.n. Sabie turcească: „Isolat cu totul de celaltă Europa prin confesiunea sa, iar de Constantinopole prin iatagane…” (Koman, 1937: 47). – Din tc. yatağan (Scriban, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL