1. [MDA2] iasac sn [At: VĂCĂRESCU I, IST. 264/25 / Pl: ~uri / E: tc yasak] (Tcî) Dispoziție prin care se interzice ceva.
2. [Scriban] ĭasác n., pl. urĭ (turc. ĭasak. V. ĭasacciŭ). Vechĭ. Oprire, interzicere.
3. [MDA2] iasâc sn [At: FILIMON, C. 29 / V: iazâc, izic / Pl: ? / E: tc iazy „scris”] (Înv) 1 Revers al medaliei. 2 (Îe) A juca la ~ și tura A juca rișca.
4. [MDA2] iazâc sn vz iasâc
5. [MDA2] izic sn vz iasâc
6. [CADE] ‡ IASÎC sbst. 🎲 Joc de noroc cu o monetă aruncată în sus și în care cîștigă cel ce a nimerit partea (fața sau dosul) cu care va cădea la pămînt; jocul de-a rișca: unii jucau nuci, alții ~ și tura (FIL.) [tc. jazy].
7. [Șăineanu, ed. VI] iasâc n. un fel de joc cu gologani (după cum cădea dos ori față, adică cu efigia sau turaua): unii jucau nuci, alții iasâc și tura FIL. [Turc, YAZY, efigia monedei].
8. [Scriban] ĭasîc (sud) și izíc (est) n., pl. e (turc. ĭazy, scris, scriitură). Vechĭ. Dosu uneĭ monete (azĭ areșca și scrisa), opus luĭ tura. A juca la ĭasîc și tura, a juca la noroc după cum cade gologanu.
9. [Scriban] izíc, V. ĭasîc.
10. [DER] iasac s. n. – Interdicție. Tc. yasak (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s. m. (gardian, polițist, care îi însoțea în Turcia pe călătorii străini), din tc. yasakçi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL