1. [DEX '09] IAVAȘA, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavaș.
2. [MDA2] iavașa sf [At: ENC. VET. 92 / V: (reg) iabașa, ievașa / Pl: ~le / E: tc yevașa] (Tcm) 1 Instrument în formă de clește sau de laț cu care se strânge botul animalelor (pentru a le imobiliza) atunci când sunt supuse unor operații dureroase. 2 (Iuz) Ochelari cu lentilele prinse între ele de un arc. 3 (Înv; îe) A-i atârna cuiva iabașa de nas A domina pe cineva. 4 (Îae) A păcăli pe cineva.
3. [CADE] IAVAȘA (pl. -șale) sf. Clește de apucat nasul cailor, cînd se potcovesc (🖼 2607) [tc. javašá].
4. [DLRLC] IAVAȘA, iavașale, s. f. Dispozitiv, în formă de clește sau de laț, cu care se strînge buza superioară a animalelor mari cînd sînt supuse unor operații dureroase.
5. [Șăineanu, ed. VI] iavașà f. 1. clește de apucat nasul calului când se potcovește; 2. fig. păcălit, ținut în frâu: acum ești cu iavașaua de nas ISP. [Turc. YAVAŠA]; 3. ochelari: puneți iavașaua și citește.
6. [Scriban] ĭavașá, V. ĭabașa.
7. [MDA2] iabașa sf vz iavașa
8. [MDA2] ievașa sf vz iavașa
9. [MDA2] varșa sf vz iavașa
10. [Scriban] ĭabașá și ĭavașá f. (turc. ĭavašá). Un fel de clește de apucat nasu cailor care nu staŭ liniștițĭ la potcovit (fr. morailles). Fig. A prinde pe cineva cu ĭabașaŭa de nas, a-ĭ pune cinghelu’n nas, a-l face să se miște cum vreĭ tu.
11. [DOOM 3] iavașa s. f., art. iavașaua, g.-d. art. iavașalei; pl. iavașale
12. [DOOM 2] iavașa s. f., art. iavașaua, g.-d. art. iavașalei; pl. iavașale, art. iavașalele
13. [DER] iabașa (iabașale), s. f. – Instrument în formă de clește folosit la stăpînirea animalelor. – Var. iavașa. Tc. yevașa (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 945). Var. se folosește și în Arg., cu sensul de „ochelari”.
14. [DAR] iabașa (iavașa), iabașale, s.f. (reg.) clește de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvași când se potcovesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL