Definiție și ce înseamnă Humboldt

1. [Șăineanu, ed. VI] Humboldt m. 1. (Alexandru de), cel mai mare naturalist al sec. XIX, autorul marei opere Cosmos, care explică armonia universului fizic (1769-1859); 2. (Wilhelm de), linguist și om de Stat prusian (1767-1835).

2. [DE] HUMBOLDT [humbolt] 1. Wilhelm von H. (1767-1835), filolog, lingvist, scriitor și om politic german. Întemeietorul universității din Berlin (1810). Adept al unificării Germaniei și al unor reforme liberale (a realizat reforma învățământului în Prusia). Autor de sonete și elegii clasicizante; traduceri și comentarii critice din poeții antici. Iluminist, teoretician al progresului istoric. Unul dintre întemeietorii metodei comparatist-istorice în lingvistică. A studiat limbile malaio-polineziene, bască și chineză, problema clasificării morfologice a limbilor și legătura dintre limbă, gândire și cultură („Cu privire la diferența structurală a limbilor umane și influența ei asupra dezvoltării intelectuale a umanității”). 2. Alexander Friedrich Wilhelm Heinrich, baron von H. (1769-1859), naturalist, geograf și călător german. Frate cu H. (1). A contribuit la dezvoltarea multor ramuri ale științelor naturii și a introdus noțiunea de izotermă. Împreună cu botanistul francez A. Bonpland, a întreprins o expediție în America de Sud și Centrală (1799-1804), ale cărei rezultate, publicate în „Călătorie în regiunile echinocțiale ale Noului Continent...” (30 vol., 1807-1834), l-au consacrat ca „redescoperitorul Americii tropicale”. În 1829, a întreprins o călătorie în Rusia, trecând prin M-ții Ural, Altai și Siberia Occidentală. În lucrarea sa „Kosmos” (5 vol., 1845-1862), în care a pus bazele geografiei moderne, a încercat să redea imaginea fizică a lumii, interdependența complexă a fenomenelor fizico-geografice și repartiția lor pe Glob. A contribuit la progresul meteorologiei, climatologiei, oceanografiei, glaciologiei. H. a fost primul care a atras atenția asupra asociațiilor vegetale, punând astfel bazele geobotanicii și fitosociologiei. 3. Râu în SV S.U.A.; c. 600 km. Izv. din catena muntoasă H., are în parte un curs subteran și se varsă în lacul cu același nume din Pod. Marelui Bazin. Irigații. Mari lacuri de acumulare. 4. Mare ghețar de calotă în NV Groenlandei, la G. Kane; c. 114 km lungime; c. 95 km lățime max. 4. Curentul H. v. Perú, Curentul ~.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] HULUB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. […]
[DE] HULUBEȘTI, com. în jud. Dâmbovița; 3.571 loc. (1998). Expl. de petrol. Pomicultură. În satul […]
1. [DE] HULUN v. Hailar. 2. [DE] HULUN NUR (DALAINOR, HULUNCHI), lac sărat în NE […]
[DE] HULUN NUR (DALAINOR, HULUNCHI), lac sărat în NE Chinei, în Pod. Bagra, la 539 […]
[DE] HULWᾹN [huluán] (HILWAN), oraș în Egipt, pe Nil, la S de Cairo; 352,3 mii […]
[DE] HUMANITÉ, L’ [lümanité], cotidian francez fondat de Jean Jaurès (1904). Organ central al Partidului […]
[DE] HUMAYUN, împărat al Indiei (1530-1540 și 1555-1556) din dinastia Marilor Moguli. Înfrânt de Șir […]
[DE] HUMBER [hámbə], estuar pe coasta de E a Marii Britanii, la Marea Nordului, format […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro