1. [DEX '09] OMOTETIE, omotetii, s. f. (Geom.) Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. – Din fr. homothétie.
2. [MDA2] omotetie sf [At: DN3 / V: h~ / Pl: ~ii / E: fr homothétie] (Gmt) Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct.
3. [DN] OMOTETIE s.f. Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întîlnesc într-un singur punct. [Gen. -iei, var. homotetie s.f. / < fr. homothétie, cf. gr. homos – asemănător, thesis – poziție].
4. [MDN '00] OMOTETIE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie)
5. [MDA2] homotetie sf vz omotetie
6. [DN] HOMOTETIE s.f. v. omotetie.
7. [DOOM 3] omotetie s. f., art. omotetia, g.-d. art. omotetiei; pl. omotetii, art. omotetiile (desp. -ti-i-)
8. [DOOM 2] omotetie s. f., art. omotetia, g.-d. art. omotetiei; pl. omotetii, art. omotetiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL