1. [MDA2] homeoteleută sf [At: DN3 / V: ~ton sn / P: ~me-o-te-le-u~ / Pl: ~te / E: fr homéotéleute] Figură de sintaxă poetică constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate Si: homeoptotă.
2. [DN] HOMEOTELEUTĂ s.f. Figură de sintaxă poetică, constînd în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. [Pron. -me-o-te-le-u-, var. homeoteleuton s.n. / < fr. homéotéleute, cf. gr. homoioteleuton].
3. [MDN '00] HOMEOTELEUTĂ s. f. figură de sintaxă poetică, constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. (< fr. homéotéleute)
4. [MDA2] homeoteleuton sn vz homeoteleută
5. [DN] HOMEOTELEUTON s.n. v. homeoteleută.
6. [DFS] homeoteleută, sin. homeoptotă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL