1. [Scriban] holotíc, V. verotic.
2. [Scriban] verotíc și vorotíc n., pl. inuz. urĭ și e (ung. veröték și veriték, sudoare). Mold. A-țĭ veni în verotic, a-țĭ veni în fire, a te restabili, a veni la chestiune. A-țĭ ĭeși din verotic, a-țĭ ĭeși din fire, a perde sărita, a te enerva. – Și volotíc (Dor.), horotíc (Cov. Rev. I. Crg. 6, 315), holotíc (ib. 13, 114) și horatíc (Cov. ib. 3, 377).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL