1. [MDA2] holotă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 239/26 / V: ~oată, hoalătă, ~lută / Pl: ~te / E: pn holotă sau ucr , cf dubletul gloată] 1 (Mol; înv) Gloată (3). 2 (Reg; îf holoată) Mulțime (zgomotoasă). 3 (Reg; îf hoalătă) Grămadă.
2. [Scriban] hólotă f., pl. e (rut. golóta, pol. holota. V. gloată). Nord. Gloată.
3. [MDA2] hoalătă sf vz holotă
4. [MDA2] holoată sf vz holotă
5. [MDA2] holută sf vz holotă
6. [DLRLV] HOLOTĂ s.f. (Mold.) Gloată, mulțime. Ai noștri, moldovenii, . . . îndată au plecat fuga și holota leașilor ce era în goană așijderea. CLM 30v; cf. CLM, 29v. Etimologie: pol., ucr. holota. Cf. oștorom, șirag (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL