1. [DEX '09] HOLMIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă. – Din fr. holmium, germ. Holmium.
2. [MDA2] holmiu sns [At: DN2 / E: fr holmium, ger Holmium] Element chimic din familia pământurilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă.
3. [DLRLC] HOLMIU s. n. Element din grupul pămînturilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă.
4. [DN] HOLMIU s.n. Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -miu. / cf. fr. holmium, germ. Holmium].
5. [MDN '00] HOLMIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. holmium)
6. [Scriban] *hólmiŭ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea.
7. [DOOM 3] holmiu [miu pron. mĭu] s. n., art. holmiul; simb. Ho
8. [DOOM 2] holmiu [miu pron. mĭu] s. n., art. holmiul; simb. Ho
9. [DE] HÓLMIU (< fr. {i}; {s} lat. Holmia „Stockholm”) s. n. Element chimic (Ho; nr. at. 67, m. at. 164,93), metal din familia lantanoidelor. Se găsește, în natură, în mineralul gadolinit. A fost descoperit de J.L. Soret în 1878 și, independent, de P. T. Cleve, în 1879.
10. [DE] Ho, simbol chimic pentru holmiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL