1. [DEX '09] HOLDIȚĂ, holdițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui holdă. – Holdă + suf. -iță.
2. [MDA2] holdiță sf [At: JARNÎC-BÎRSEANU, D. 39 / Pl: ~țe / E: holdă + -iță] (Șhp) 1- 6 Holdă (1-3) (mică).
3. [DEX '96] HOLDIȚĂ, holdițe, s. f. Diminutiv al lui holdă. – Holdă + suf. -iță.
4. [DLRLC] HOLDIȚĂ, holdițe, s. f. Diminutiv al lui holdă. Iar după ce-a semăna Și s-a face holdița Și la secerat l-oi da. MARIAN, S. 76. Eu pe Vidra o-am lăsat, Colo-n capătul de sat, Secerînd holdițe coapte, Legînd snopi pînă în noapte. BIBICESCU, P. P. 322. Badiu care-mi place mie N-are casă, nici moșie, Numai peană-n pălărie; Nici o brazdă în holdiță, Făr’cămașă cu altiță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.
5. [DOOM 3] holdiță (rar) s. f., g.-d. art. holdiței; pl. holdițe
6. [DOOM 2] holdiță (rar) s. f., g.-d. art. holdiței; pl. holdițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL