1. [MDA2] holcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 159 / S și: (înv) gholcă / Pl: ~ci / E: ucr голка] (Mol, Buc, Trs) 1 Zgomot. 2 Sfadă.
2. [DLRM] HOLCĂ s. f. (Reg.) Zgomot, gălăgie. – Ucr. holka.
3. [Scriban] hólcă f., pl. ĭ (rus. gólka, huĭet). Est. Rar azĭ. Hărmălaĭe, gălăgie, tumult.
4. [DLRLV] HOLCĂ s.f. (Mold .) Gălăgie, tumult. Era holcă mare și nu s-au mai auzit ciocanele ce spărgeau zidiul. DOSOFTEI, VS. Holcă. NCCD (gl.). Etimologie: cf. rus. golka. Cf. calabalîc, învălușag, vălășag, vreavă, zarvă.
5. [DRAM 2021] hólcă, s.f. (reg.) Zgomot mare, gălăgie, larmă. – Din ucr. holka (DLRM); din ucr. golka „vuiet” (Scriban, MDA).
6. [DRAM 2015] holcă, s.f. – (reg.) Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALRRM, 1969: 71). – Din ucr. holka (DLRM); din ucr. golka „vuiet” (Scriban, MDA).
7. [DRAM] holcă, s.f. – Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALR 1969: 71). – Din ucr. golka (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL