1. [DEX '09] HOJMALĂU, hojmalăi, s. m. (Reg.) Om voinic, înalt (și prost). [Var.: hojmălău s. m.] – Et. nec.
2. [MDA2] hojmalău sm [At: DUNĂREANU, CH. 30 / V: ~măl~ / Pl: ~ăi / E: cf hojmandău] (Reg) Om voinic, înalt și prost.
3. [DLRLC] HOJMALĂU, hojmalăi, s. m. (Mold., Bucov.) Om mare și înalt; vlăjgan. Acest ajutor al camarazilor mei a avut darul să-l scoată pe hojmalău din toate țîțînile. SADOVEANU, N. F. 148. Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gaia să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30. Și cînd mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine. CREANGĂ, A. 6. – Variantă: hoșmălău (DUNĂREANU, N. 19) s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] hojmalău a. țeapăn. ║ m. om mare la trup și cu mintea de copil: doi hojmalăi se și luase după mine. CR. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] hojmalăŭ m. (d. hojma, adică „mereŭ, lung mereŭ, lungan”, cu suf. -lăŭ). Est. Iron. Lungan, găligan, zaplan,măgădăŭ, vlăjgan, tînăr înalt și zdravăn. – În Trans. hajmandăŭ. V. huțupan.
6. [DEX '09] HOJMĂLĂU s. m. v. hojmalău.
7. [MDA2] hojmălău sm vz hojmalău
8. [CADE] HAJMANDĂU sm. Trans. 1 Găligan, vlăjgan, măgădău: amu cu ~l ăsta, vai și amar de zilele mele (ret.) ¶ 2 Haimana (PȘC.) [comp. HOJMALĂU].
9. [DEX '96] HOJMĂLĂU s. m. V. hojmalău.
10. [DLRLC] HOȘMĂLĂU s. m. v. hojmalău.
11. [DLRM] HOȘMĂLĂU, hoșmălăi, s. m. V. hojmalău.
12. [DOOM 3] hojmalău (reg.) s. m., art. hojmalăul; pl. hojmalăi, art. hojmalăii
13. [DOOM 2] hojmalău (reg.) s. m., art. hojmalăul; pl. hojmalăi, art. hojmalăii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL