1. [MDA2] hoinărire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hoinări] Hoinăreală.
2. [DEX '09] HOINĂRI, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără rost. – Din hoinar.
3. [MDA2] hoinări vi [At: ISPIRESCU, L. 231 / V: oi~ / Pzi: ~resc / E: hoinar] A călători mult și fără țintă.
4. [MDA2] oinări v vz hoinări
5. [DEX '96] HOINĂRI, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără căpătâi. – Din hoinar.
6. [DLRLC] HOINĂRI, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla hoinar, a bate drumurile, a călători fără țintă; a vagabonda. Poți uita o stradă-n care... ai hoinărit sub tei cîndva. CASSIAN, H. 24. Ar fi vrut ca toată noaptea să umble hoinărind pe străzi singuratece. ARDELEANU, D. 167. Să-ți faci și tu rost aici, ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume. ISPIRESCU, L. 231. ♦ Tranz. (Rar, complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera. Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18.
7. [Șăineanu, ed. VI] hoinărì v. a bate pădurile, a umbla fără căpâtâiu.
8. [Scriban] hoĭnărésc v. intr. (d. hoĭnar). Umblu cranga.
9. [DOR] hoinărire s. f., g.-d. art. hoinăririi; pl. hoinăriri
10. [DOOM 3] hoinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinăresc, 3 sg. hoinărește, imperf. 1 hoinăream; conj. prez. 1 sg. să hoinăresc, 3 să hoinărească
11. [DOOM 2] hoinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinăresc, imperf. 3 sg. hoinărea; conj. prez. 3 să hoinărească
12. [Argou] A HOINĂRI a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / pantaraura / teleleu, a bate străzile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL