1. [DEX '09] HOGEAC, hogeacuri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: hogeag, ogeac[1] s. n.] – Din tc. ocak.
2. [Șăineanu, ed. VI] hogeac n. Mold. V. ogeac.
3. [Scriban] hogeác și hogeág, V. ogeac.
4. [DEX '09] HOGEAG s. n. v. hogeac.
5. [DEX '09] OGEAC s. n. v. hogeag.
6. [MDA2] hogeag sn [At: DA ms / V: o~ / Pl: ~uri / E: tc oçak] 1 (Reg) Coș (la o casă) Si: horn, fumar. 2 (Înv; îf ogeac) Corp de trupă. 3 Local unde stătea acest corp.
7. [MDA2] ogeac[1] sn vz hogeag
8. [MDA2] ojag sn vz hogeag
9. [CADE] OGEAC (pl. -curi) sn. 1 ‡Toți oamenii care făceau parte din aceeași casă, din aceeași breaslă ¶ 2 🎖️ ‡Corp de soldați: aveam odaie în curtea domnească... lîngă ~ul neferilor (I.-GH.) ¶ 3 F Partid: parcă-l auz proclamîndu-mă candidat al ~ului (CAR.) ¶ 4 Mold. 💒 Coș (pentru fum): au dărămat cuhnea cu ~ cu tot și au zidit alta nouă din temelie (I.-GH.); are un lan de popușoiu... lîngă ~ul ce fumegă fum albastru (IRG.) ¶ 5 Olten. 💒 Tinda casei, încăperea în care se află vatra: vine șarpele... și bărbătește intră în ~ (R.-COD.) [tc. oğak].
10. [CADE] OGEAG, HOGEAG (pl. -guri), HOGEAC (pl. -eacuri) sn. Mold. Bucov. 💒 O g e a c, coș (pentru fum): tocmai atuncea se aprinsese ogeagul de Ia bucătărie (ALECS.); De pen ogeaguri fum ca iarna gălgăește (DON.); niște hogeaguri din care fumegă pohoaie mari de putori (ION.).
11. [DEX '96] HOGEAG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeac[1] s. n.] – Din tc. ocak.
12. [DEX '96] OGEAC s. n. V. hogeag.
13. [DLRLC] HOGEAG, hogeaguri, s. n. (Mold.) Coș (8), horn (1). Hogeagul sobei suia pe lîngă părete, în pod. SADOVEANU, F. J. 597. Un fum tot se mai vedea ieșind pe hogeagul aplecat. DUNĂREANU, CH. 74. – Pl. și: hogege (C. PETRESCU, Î. II 5). – Variantă: ogeac (TEODORESCU, P. P. 642), ogeag (ALECSANDRI, T. 103) s. n.
14. [DLRLC] OGEAG s. n. v. hogeag.
15. [Șăineanu, ed. VI] ogeac n. 1. od. corp militar: ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l’a acaparat; 2. azi, Mold. coș de sobă: s’aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar].
16. [Scriban] ogeác n., pl. ogece și ogeacurĭ (turc. oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr. udzáki; bg. sîrb. oğak, curte; rus. očag, vatră. V. orceag). Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid: candidat al ogeaculuĭ (Car.). A lua la ogeac, a încorpora, a acapara. Azĭ. Nord (ogeac, hogeac și hogeag). Horn, bageac. Olt.? Camera în care e hornu: cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43).
17. [DOOM 3] hogeac (reg.) s. n., pl. hogeacuri
18. [DOOM 2] hogeac (reg.) s. n., pl. hogeacuri
19. [DMLR] ogeac (= hogeag) s. n., pl. ogeacuri (ogece)
20. [DMLR] ogeag (= hogeag) s. n. (pl. ogeaguri)
21. [MDO] hogeag
22. [IVO-III] ogeac, -curi.
23. [DER] ogeac (ogeacuri), s. n. – 1. Cămin, familie, ansamblu de persoane care trăiesc în casă. – 2. Corp, corporație, grupare. – 3. (Mold.) Horn. – 4. (Olt.) Vestibulul în care se află de obicei vatra. – Var. (Mold.) hogeac, (h)ogeag. Mr. ugeache, megl. ogeac. Tc. ocak (Șeineanu, II, 276; Lokotsch 1587), cf. ngr. οὐτσάκι, alb., bg., sb. ogak.
24. [Argou] hogeac, hogeacuri s. n. 1. loc de tăinuire a obiectelor furate de hoți. 2. garsonieră, cameră sau apartament pus la dispoziția unor cupluri pentru întreținerea de relații sexuale.
25. [Argou] ogeac, ogeacuri s. n. 1. garsonieră; apartament de bloc. 2. cameră subînchiriată cu ora pentru întreținerea de relații sexuale.
26. [DAR] ogeac, ogeacuri, s.n. (înv.; pop.) 1. corp de armată (seimeni, arnăuți). 2. casă, familie, sălaș de țigani. 3. breaslă, colonie, partid. 4. horn, coș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL