1. [DEX '09] HODOROGEALĂ, hodorogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a hodorogi; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de mersul zdruncinat al unui vehicul (hodorogit) etc. – Hodorogi + suf. -eală.
2. [MDA2] hodorogeală sf [At: CREANGĂ, A. 39 / Pl: ~eli / E: hodorogi + -eală] 1-3 Zgomot produs (de obiecte lovite între ele sau răsturnate), (de mersul zdruncinat al unui vehicul hodorogit) sau de funcționarea unui mecanism stricat Si: (rar) hodorogitură (1-3)
3. [DEX '96] HODOROGEALĂ, hodorogeli, s. f. Faptul de a hodorogi; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de mersul zdruncinat al unui vehicul (hodorogit) etc. – Hodorogi + suf. -eală.
4. [DLRLC] HODOROGEALĂ, hodorogeli, s. f. Faptul de a hodorogi; zgomot mare, continuu și asurzitor (de obiecte lovite între ele, răsturnate etc.); huruială. Moara măcina mereu, mereu, cu hodorogeala enervantă a roții rupte. ARDELEANU, D. 241. Cu talanca de la oi, cu cleștele și cu vătrariul face o hodorogeală și un tărăboi de-ți ia auzul! CREANGĂ, A. 39. ◊ (Metaforic) Cîtă hodorogeală de tunete, ce mai vînzoleală și trăncăneală de pretutindeni nu era să zguduie, din temelie, gospodăria cerească! HOGAȘ, M. N. 164.
5. [Scriban] hodorogeálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a hodorogi. Fig. Trăncăneală, flecărire multă.
6. [DOOM 3] hodorogeală (fam.) s. f., g.-d. art. hodorogelii; pl. hodorogeli
7. [DOOM 2] hodorogeală (fam.) s. f., g.-d. art. hodorogelii; pl. hodorogeli
8. [MDO] hodorogeală
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL