1. [MDA2] hodobaie [At: VASILIU, C. 185 / Pl: ~băi / E: nct] (Înv) 1 Măsură de capacitate pentru fân. 2 Grămadă mare.
2. [MDA2] odobaie sf vz hodobaie
3. [MDA2] udubaie sf vz hodobaie
4. [CADE] ODOBAIE sf. Mold. 🚜 Car mare cu patru boi pentru cărat snopii la arie: La măsură a ieșit Dintr’o claie O ~ (MAR.).
5. [DLRM] ODOBAIE s. f. (Reg.) Car mare cu patru boi (pentru cărat snopii la arie).
6. [Șăineanu, ed. VI] odobaie f. Mold. car de cărat snopii la arie. [V. dubă].
7. [Scriban] odobáĭe, hodo-, udu- și hudu- f., pl. ăĭ (d. dubă. V. odobeală). Mold. Mare ștĭubeĭ saŭ trunchĭ scobit în care se opăresc (se zolesc) rufele (V. buhadă). Fig. Bănănaĭe, lucru saŭ ființă voluminoasă, namilă, monstru: Unghie de gaĭe, Cap de udubaĭe (Panf.), Hodobaĭe, -baĭe, bună de bătaĭe (Dor.), ghicitoarea dobeĭ. Vehicul mare, (haraba), casă mare (hardughie): o hudubaĭe de luntre mare cît o colibă pescărească, casele ca niște hudubăĭ uriașe (Dunăreanu, în împ. stuf. 61 și 67). Claĭe duplă (24 de snopĭ): Ședeaŭ snopiĭ ca plopiĭ și clăile ca hudubăile (Urătură); Din polog snop, Din snop claĭe, Din claĭe hodobaĭe Și pe cea față de arie (Urătură).
8. [Scriban] udubáĭe, V. odobaĭe.
9. [DAR] hodobaie, hodobăi, s.f. (reg., înv.) 1. măsură de capacitate cu care se măsura fânul. 2. grămadă mare.
10. [DAR] odobaie, odobăi, s.f. (pop.) 1. trunchi scobit (știubei) în care se opăresc rufele. 2. (fig.) namilă, monstru. 3. car pentru cărat snopii la arie.
11. [DLR - tomul X] ODOBAIE s. f. v. hodobaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL