1. [MDN '00] HOBANA vb. tr. a fixa cu ajutorul hobanelor. (< fr. haubaner)
2. [DEX '09] HOBAN, hobane, s. n. Coardă, de obicei din sârmă de oțel, care servește la legătura aripilor cu fuzelajul unui avion. ♦ Coardă pentru susținerea catargelor. – Din fr. hauban.
3. [MDA2] hlobăna vtr [At: N. REV. R. II, 231 / V: ~ni, ho~, hobăni (pzi: hobănesc) / Pzi: hlobăn / E: ctm hlobă + legăna] 1-2 (Reg) A (se) clătina (ca hlobele căruței). 3-4 (Reg) A (se) legăna.
4. [MDA2] hlobăni v vz hlobăna
5. [MDA2] hoban sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hauban] 1 Coardă din sârmă de oțel, cu care se leagă aripile de fuzelajul unui avion. 2 (Mar) Coardă pentru susținerea catargelor.
6. [MDA2] hobăna v vz hlobăna
7. [MDA2] hobăni v vz hlobăna
8. [DLRLC] HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Mold., Bucov.) A legăna, a clătina, a scutura. Viscolul... îi umflă mantaua, îl hlobănă de cîteva ori, parcă în șagă. GALAN, Z. R. 127. ◊ Refl. Intră pe ușă... hlobănîndu-se de boală. CONTEMPORANUL, VII 490.
9. [DLRLC] HOBAN, hobane, s. n. Legătură, de obicei din sîrmă de oțel, între aripile unui avion multiplan.
10. [DLRM] HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna.
11. [DN] HOBAN s.n. Piesă de legătură între aripile unui avion biplan, confecționată din sîrmă de oțel. ♦ (Mar.) Coardă pentru susținerea catargelor. [Var. hobană s.f. / < fr. hauban].
12. [DN] HOBANĂ s.f. v. hoban.
13. [MDN '00] HOBAN s. n. 1. piesă de legătură între aripile unui avion biplan, din sârmă de oțel. 2. (mar.) coardă pentru susținerea catargelor. (< fr. hauban)
14. [Scriban] hlóbăn, a -á (nord) și hóbon, a -í (Trans.) v. tr. (ung. himbálni, a. î. – Hloabenĭ, hloabănă, să hloabene). Clatin, legăn. V. refl. Mergeá hlobănîndu-se de boală.
15. [DOOM 3] hoban s. n., pl. hobane
16. [DOOM 2] hoban s. n., pl. hobane
17. [GTA] HOBAN piesă din sârmă de oțel profilată sau în formă de bară care asigură legătura între aripile unui biplan, alături de montanți, servind la preluarea eforturilor de tracțiune. Hobanele sunt utilizate și la deltaplane.
18. [DE] HOBANA, Ion (1931-2011, n. Sânnicolau Mare), scriitor român. Proză științifico-fantastică, relevând o imaginație fecundă și o bună tehnică a construcției („Odiseea marțiană. Maeștrii anticipației clasice”, „O falie în timp”, „Un englez neliniștit”). Antologia critică „Vârsta de aur a anticipației românești”.
19. [DRAM 2021] hobăná, v.t.r. (reg.) 1. A legăna pe brațe: „Eu nu-l pot hobăna, că mă dor mânurile” (Faiciuc, 1998). 2. A se apleca într-o parte și alta. – Contaminare între hlobă și legăna (MDA).
20. [DRAM 2015] hobăna, vb. tranz. – (reg.) A legăna pe brațe: „Eu nu-l pot hobăna că mă dor mânurile” (Faiciuc, 1998). – Contaminare între hlobă (< ucr. ohlobla) și legăna (MDA).
21. [DRAM] hobăna, vb. tranz. – A legăna pe brațe: „Eu nu-l pot hobăna că mă dor mânurile” (Faiciuc 1998). – Contaminare între hlobă (< ucr. ohlobla) și legăna (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL