1. [MDA2] hoarță sf [At: CHEST. II, 50/200 / Pl: ~țe / E: cf hoancă1, hoandră, hoantă, hoarcă, hoașcă] (Reg) 1-2 Lucru (vechi sau) stricat Si: horțoș (1-2). 3 (Dep) Violină.
2. [Șăineanu, ed. VI] hoarță (horțog) f. Mold. car vechiu stricat. [Origină necunoscută].
3. [DAR] hoarță, hoarțe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horțog. 2. violină; rablă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL