1. [MDA2] hoancă2 sf [At: DA ms / Pl: ~ce / E: cf hobaie] (Trs) 1 Vale îngustă între dealuri. 2 Afundătură naturală, fără apă, între două dealuri. 3 Gaură mare în pământ.
2. [MDA2] hoancă1 sf [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~ce / E: cf hoantă, hoandră, hoanță, hoarcă, hoașcă] (Dep) 1-2 Femeie (bătrână).
3. [DLRLC] HOANCĂ, hoance, s. f. Hoanghină. Întrebă de soacră-sa numind-o, ca de obicei, hoanca. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
4. [DLRM] HOANCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoantă s. f.]
5. [Șăineanu, ed. VI] hoancă (hoanghină) f. băborniță răutăcioasă: hoanghina pune mâna și pe tablaua cea de aur CR. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] 2) hoáncă (oa dift.) f., pl. e (cp. cu hoagă și cu sîrb. hunka). Vest. Vale, hobaĭe: În cotro cu oĭ pornea, Toate hoancele răsuna, De codriĭ se legăna (P. P. la N. Dens. 601).
7. [Scriban] 1) hoáncă (oa dift.) f. pl. e (cp. cu hoanghină). Mold. sud. Hoașcă.
8. [DLRM] HOANTĂ s. f. V. hoancă.
9. [DOOM 3] hoancă (pop.) s. f., g.-d. art. hoancei; pl. hoance
10. [DOOM 2] hoancă (pop.) s. f., g.-d. art. hoancei; pl. hoance
11. [DER] hoancă (hoance), s. f. (Trans., Banat) Vale, trecătoare. Sb. hunka (Candrea).
12. [DAR] hoancă2, hoance, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă.
13. [DAR] hoantă, hoante, s.f. (reg.) lepădătură, târâtură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL