1. [MDA2] hlobăna vtr [At: N. REV. R. II, 231 / V: ~ni, ho~, hobăni (pzi: hobănesc) / Pzi: hlobăn / E: ctm hlobă + legăna] 1-2 (Reg) A (se) clătina (ca hlobele căruței). 3-4 (Reg) A (se) legăna.
2. [MDA2] hlobăni v vz hlobăna
3. [MDA2] hobăna v vz hlobăna
4. [MDA2] hobăni v vz hlobăna
5. [DLRLC] HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Mold., Bucov.) A legăna, a clătina, a scutura. Viscolul... îi umflă mantaua, îl hlobănă de cîteva ori, parcă în șagă. GALAN, Z. R. 127. ◊ Refl. Intră pe ușă... hlobănîndu-se de boală. CONTEMPORANUL, VII 490.
6. [DLRM] HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna.
7. [Scriban] hlóbăn, a -á (nord) și hóbon, a -í (Trans.) v. tr. (ung. himbálni, a. î. – Hloabenĭ, hloabănă, să hloabene). Clatin, legăn. V. refl. Mergeá hlobănîndu-se de boală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL