1. [MDA2] hlobă sf [At: ȘEZ. VII, 187 / V: ~oabă, hlubă, holoa~, hubă, hublă, hulo~, hulubă, ulubă / Pl: ~be / E: pn holoble, ucr охлобла, охолобла] 1 (Mol, Buc) Fiecare dintre cele două prăjini de la trăsura sau căruța cu un cal. 2 (Reg; îe) A bate ~bile, să (se) priceapă calul A face aluzii. 3 (Reg; lpl; îf ~oabe, holoabe) Brațe ale scrânciobului. 4 (Reg; îf hublă) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape.
2. [Scriban] hlóbă și (maĭ des) hlúbă și (vest) hulúbă f., pl. e (rut. holóbli, rus. oglóbli, hlube, bg. zglob, încheĭetură. Bern. 1, 305). Pl. Cele doŭă prăjinĭ ale trăsureĭ cu un cal (ca oiștea la cea cu doĭ caĭ). – Și hloabe, brațele scrîncĭovuluĭ.
3. [MDA2] hloabă sf vz hlobă
4. [MDA2] hlubă sf vz hlobă
5. [MDA2] holoabă sf vz hlobă
6. [MDA2] hubă sf vz hlobă
7. [MDA2] hublă sf vz hlobă
8. [MDA2] hulobă sf vz hlobă
9. [MDA2] hulubă2 sf vz hlobă
10. [DAR] hlobă (hloabă), hlobe, s.f. (reg.) fiecare din cele două lemne de la trăsura sau căruța cu un cal; hulubă, rudă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL