1. [DEX '09] HLEAB, hleaburi, s. n. (Reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”.
2. [MDA2] hleab sn [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg) hliab, hol~ / Pl: ~uri / E: cf rs, ucr хлябать „a fi hodorogit”] (Mol; Buc) 1-2 Obiect stricat sau vechi. 3 (Gmț; îf hol~) Casă. 4-5 (Buc; d. oameni; prt) Moșneag sau babă. 6 (Reg; lpl) Clădiri auxiliare ale unei gospodării.
3. [DLRLC] HLEAB, hleaburi, s. n. (Mold., Bucov.) Lucru rău, stricat, hîrbuit; vechitură, hîrb. Mergînd, de șagă, cu un hleab de pușcă împrumutat la un vînat de urși. La TDRG. Boierii noștri sînt în stare să ducă la balamuc pe cineva de la noi care ar veni cu o idee nouă, dar laudă cu josnicie toate hleaburile pe care străinătatea le-a scos de mult din hangare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. ◊ Fig. Așa numai să se mute de pe vatră pe cuptior știe și hleabul de baba mea de acasă. CREANGĂ, P. 130.
4. [Șăineanu, ed. VI] hleab n. Mold. 1. căzătură de om: știe și hleabul de baba mea CR.; 2. hârb, vechitură: un hleab de pușcă. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] hleab (ea dift.) n., pl. urĭ (met. din bleah). Nord. Fam. Bleah, lucru saŭ persoană hodorogită: un hleab ca părintele Vavila (VR. 1911, 8, 225), un hleab de pușcă, de babă.
6. [MDA2] hliab sn vz hleab
7. [DOOM 3] hleab (reg.) s. n., pl. hleaburi
8. [DOOM 2] hleab (reg.) s. n., pl. hleaburi
9. [DER] hleab (hleaburi), s. n. – 1. (Mold.) Rest, fragment, ciob. – 2. Hîrb. Sl. chlĕbŭ „pîine” (Cihac, II, 193). Trebuie să fi însemnat la început „rest de pîine, bucată” și de aici „rest”. DAR pleacă de la rus. chljabatĭ „a se rablagi”; Scriban crede că este vorba de o metateză a lui bleah < bleau. – Der. hlibui, vb. (a deteriora; a strica); hliban, s. n. (Mold., pîine); înhleba, vb. (Mold., a purta pantofi prea mari).
10. [DRAM 2021] hleáb, hleaburi, s.n. (reg.) Acaret; construcții anexe din curtea unei gospodării tradiționale: „Să s-aline cu tăte marhăle, / În tăte hleaburile” (Papahagi, 1925: 280). ■ (top.) Dealul Hleabului, arătură în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit” (DEX, MDA), ref. la sensul „lucru rău, stricat, vechi; ciob, hârb”; cf. sl. răsăritean chlěvŭ „grajd” (Petrovici).
11. [DRAM 2015] hleab, hleaburi, s.n. – (reg.) Acaret; construcții anexe din curtea unei gospodării tradiționale: „Să s-aline cu tăte marhăle, / În tăte hleaburile” (Papahagi, 1925: 280). ♦ (top.) Dealul hleabului, arătură în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit” (DA, cf. DER; DEX, MDA), ref. la sensul de „lucru rău, stricat, vechi; ciob, hârb”; cf. sl. răsăritean chlěvŭ „grajd” (Petrovici, cf. Frățilă).
12. [DRAM] hleab, -uri, s.n. – Acaret, construcții anexe din curtea unei gospodării tradiționale: „Să s-aline cu tăte marhăle, / În tăte hleaburile” (Papahagi 1925: 280). – Cf. ucr. chljabaty „a se clătina, a fi hodorogit”, ref. la hleab cu sensul de „lucru rău, stricat, vechi; ciob, hârb”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL