Definiție și ce înseamnă hitită

1. [DEX '09] HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

2. [MDA2] hitit, ~ă [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: fr hittite] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație indo-europeană care a pătruns în mil. II î.Hr. în Asia Mică. 2 a Care aparține hitiților (1). 3 a Privitor la hitiți (1). 4 a Specific hitiților (1). 5 sf Limbă vorbită de hitiți.

3. [DEX '96] HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

4. [MDN '00] HITIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite)

5. [DOOM 3] hitită (limbă) s. f., g.-d. art. hititei

6. [DOOM 2] hitită (limbă) s. f., g.-d. art. hititei

7. [DOOM 3] hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite

8. [DOOM 2] hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite

9. [DTL] HITITĂ s. f. (cf. fr. hitite): limbă indo-europeană vorbită de hitiți, o populație care a pătruns în mileniul al doilea î.e.n. în Asia Mică. Limba textelor hitite găsite în secolul nostru în acea zonă are un caracter foarte arhaic și prezintă o mare importanță pentru gramatica comparată a limbilor indo-europene.

10. [DE] HITÍTĂ (< fr. {i}) s. f. Limbă indo-europeană dispărută, din ramura anatoliană, vorbită de hitiți. Scrierea h. folosea caractere cuneiforme babiloniene; a fost descifrată de lingvistul ceh B. Hrozný. Textele hitite sunt cele mai vechi texte indo-europene cunoscute și au o importanță deosebită pentru studiul comparativ al limbilor din această familie, oferind material pentru reconstituirea ei.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro