1. [MDA2] hirotesi v [At: ENC. ROM. / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροθέτω] (Înv) A ridica o persoană din cler la o poziție ierarhică superioară, prin punerea mâinilor arhierești sub formă de binecuvântare, fără a-i conferi prin aceasta și darul, ca la hirotonie.
2. [DER] hirotesi (-sesc, -it), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).
3. [DAR] hirotesi, pers. 3 sg. hirotesește, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtășirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtășirea darului).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL