1. [DEX '09] HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.
2. [MDA2] hrean sm [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII 143 / V: hăr~ sn, her~, hiran~, hir~, ir~, re~ / Pl: ~eni / E: vsl хрѣнъ] 1 (Bot) Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment) cu franzele mari și cu flori albe (Armoracici rusticana). 2 (Îe) A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în ~ A se obișnui cu o viață amărâtă, plină de privațiuni.
3. [DLRLC] HREAN s. m. Plantă din familia cruciferelor, a cărei rădăcină cu gust picant e folosită drept condiment (Armoracia rusticana). Mîncase o hrîncă de mămăligă rece, tăvălită în hrean înăcrit cu borș și înroșit cu zamă de sfeclă. CAMILAR, TEM. 303. Să știi că-s iute... ca hreanu. ALECSANDRI, T. I 152. ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a duce (sau a se deprinde cu) o viață amărîtă.
4. [Șăineanu, ed. VI] hrean n. plantă culinară ce se cultivă pentru rădăcina sa cărnoasă cu gust înțepător (Cochlearia armoracea) [Slav. HRĬENŬ].
5. [Scriban] hreán m. fără pl., care ar fi hrenĭ (vsl. rus. hrĕn, bg. hrĕan). O plantă cruciferă cu frunze marĭ și late (cochleária armorácia saŭ armorácia rusticána). Rădăcina eĭ e contra scorbutuluĭ, produce sudoare, e diuretică și se întrebuințează în bucătărie. E originară din prejuru măriĭ Negre. – În Olt. și hirean și irean.
6. [MDA2] hărean1 sn vz hrean
7. [MDA2] herean sm vz hrean
8. [MDA2] hiran sn vz hrean
9. [MDA2] hirean sn vz hrean
10. [MDA2] rean sn vz hrean
11. [CADE] ❍ HEREAN = HREAN.
12. [CADE] ❍ IREAN = HREAN.
13. [Scriban] hireán, V. hrean.
14. [DOOM 3] hrean s. m.
15. [DOOM 2] hrean s. m.
16. [MDO] hrean
17. [IVO-III] hrean sg.
18. [DER] hrean (-eni), s. m. – Ridiche sălbatică (Cochlearia Armoracia). – Var. (Trans.) herean. Mr. hrean. Sl. chrĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Conev 48), cf. bg. hren, rus. chren. – Der. hreaniță, s. f. (plantă, Bunias Erucago); hreniță (var. hrăniță), s. f. (plantă, Lepidium draba, campestre, sativum); hrenoasă, s. f. (varietate de muștar sălbatic, Sinapis arvensis); hrenui, vb. (Mold., a amărî, a supăra).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL