1. [DEX '09] HIOID, hioide, adj. n.[1] (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.
2. [MDA2] hioid sn, a [At: ANATOMIA 95 / P: hi-o-id / E: fr hyoïde] (Ant) 1-2 (Șîs Os ~) (Os) mic, în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe.
3. [DEX '96] HIOID, hioide, adj. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.
4. [DN] HIOID, -Ă adj., s.n. (Os izolat) situat între limbă și laringe. [Pron. hi-o-id. / < fr. hyoïde].
5. [MDN '00] HIOID, -Ă adj., s. n. (os) în formă de potcoavă, între limbă și laringe. (< fr. hyoïde, gr. hyoeides)
6. [Scriban] *hioíd, V. ioid.
7. [Scriban] *ioíd, -ă adj. (vgr. ῾yoeidés, în formă de Y). Anat. Osu ioid, cel de la rădăcina limbiĭ. – Și hioid.
8. [DOOM 3] !hioid1 (desp. hi-o-) adj. m. (+ s. n.: os ~); f. hioidă (apofiză ~), pl. hioide
9. [DOOM 3] hioid2 (desp. hi-o-) s. n., pl. hioide
10. [DOOM 2] !hioid1 (os ~) (hi-o-) adj. m.; pl. f. hioide
11. [DOOM 2] hioid2 (hi-o-) s. n., pl. hioide
12. [DETS] HIO- „potcoavă”. ◊ gr. hys „litera ipsilon, Ψ” > fr. hyo-, engl. id. > rom. hio-. □ ~id (v. -id), adj., s. n., (os) în formă de potcoavă, situat între baza limbii și laringe; ~vertebrotomie (v. vertebro-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a pungilor guturale la cabaline, în scopul evacuării colecțiilor purulente.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL