1. [DEX '09] HINTEU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.
2. [MDA2] hinteu sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 98 / V: haltei, hăitei, hâitei, hâltei, helteu, hentei, ~ncheu / Pl: ~eie, ~eaie / E: mg hintό] 1 (Trs) Trăsură. 2 (Lpl) Totalitate a uneltelor (plug, tânjală, cârceie) care servesc la înjugatul boilor în patru (mai ales la plug). 3 (Lpl) Tânjale (cu toate părțile componente). 4 (îf halteie) Totalitate a uneltelor care aparțin unui car sau unei căruțe.
3. [DLRLC] HINTEU, hinteie, s. n. (Transilv.) Trăsură, caleașcă, rădvan. Merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. RETEGANUL, P. IV 13. Trandafir de pe hinteu N-ai văzut pe dragul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23.
4. [Scriban] hintéŭ și hindéŭ n., pl. eĭe (ung. hintó, trăsură pe arcurĭ; sîrb. hintov și intov; turc. hento). Trans. Trăsură acoperită, cupeu. – Și hintăŭ, pl. ăĭe.
5. [MDA2] haitei sn vz hinteu
6. [MDA2] haltei sn vz hinteu
7. [MDA2] hăitei sn vz hinteu
8. [MDA2] hâitei sn vz hinteu
9. [MDA2] hâltei sn vz hinteu
10. [MDA2] helteu sn vz hinteu
11. [MDA2] hentei sm vz hinteu
12. [MDA2] hincheu sn vz hinteu
13. [MDA2] hintău sn vz hinteu
14. [DOOM 3] hinteu (reg.) s. n., art. hinteul; pl. hinteie
15. [DOOM 2] hinteu (reg.) s. n., art. hinteul; pl. hinteie
16. [DER] hinteu (hinteie), s. n. – 1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob).
17. [DAR] hinteu, hinteie, s.n. (reg.) 1. caleașcă închisă, trăsură, rădvan. 2. (la pl.) uneltele țăranului (plug, tânjală, cârceie etc.).
18. [DRAM 2021] hintéu, hinteauă, s.n. (reg.) Trăsură boierească, caleașcă: „Pe vremea aceea o trecut prin Săpânța Kosuth Lajos (…) într-un hinteu închis, cu suita lui de unguri și cu o gardă de treizeci de soldați” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 159). – Din magh. hintó „caleașcă” (DEX, MDA).
19. [DRAM 2015] hinteu, hinteauă, (heiteu), s.n. – (reg.) Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu, 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă” (Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
20. [DRAM] hinteu, hinteauă, (heiteu), s.n. – Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL