1. [DEX '09] HILARITATE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritate s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.
2. [MDA2] hilaritate sf vz ilaritate
3. [DEX '96] HILARITATE s. f. V. ilaritate.
4. [DEX '09] ILARITATE s. f. v. hilaritate.
5. [MDA2] ilaritate sf [At: ODOBESCU, S. II, 337 / V: hi~ / E: fr hilarité, lat hilaritas, -atis] Explozie de râs colectivă, provocată de ceva amuzant.
6. [CADE] * ILARITATE sf. Veselie neașteptată cu izbucniri de rîsete [fr.].
7. [DEX '96] ILARITATE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: hilaritate s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.
8. [DLRLC] ILARITATE s. f. Explozie de rîs într-un grup de oameni, la auzul sau la vederea unui lucru vesel, amuzant, caraghios, în contrast cu ceea ce se aștepta. A fost o ilaritate imensă. A rîs și banca ministerială, a rîs și oratorul însuși. CAMIL PETRESCU, U. N. 145. Lista de bucate... deșteptă atunci printre meseni... o ilaritate și o curiozitate destul de mari. ODOBESCU, S. II 337.
9. [DN] ILARITATE s.f. Rîs general, veselie comună provocată de ceva amuzant, caraghios. [Cf. fr. hilarité, lat. hilaritas].[1]
10. [MDN '00] ILARITATE s. f. explozie generală de râs, veselie comună provocată de ceva caraghios, ridicol. (< fr. hilarité, lat. hilaritas)
11. [Șăineanu, ed. VI] ilaritate f. veselie neașteptată.
12. [Scriban] *ilaritáte f. (lat. hiláritas, -átis, d. hilarus și hilaris, vesel, d. vgr. ῾ilarós). Veselie, rîs: vorba luĭ a provocat mare ilaritate.
13. [DOOM 3] !hilaritate s. f., g.-d. art. hilarității
14. [DOOM 2] !hilaritate/ilaritate s. f., g.-d. art. hilarității/ilarității
15. [DOOM 2] ilaritate v. hilaritate
16. [IVO-III] ilaritate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL